Jurnal de mic-burghez

Florecita con cojones

2011-09-18T07:25:00.000-07:00

Niciodata nu m-am gandit ca ar putea fi necesar sa scriu in paginile acestui “jurnal” tematic un post despre carti si scrisori.

Oricat de stranie vi s-ar parea nedumerirea mea, avand in vedere absurditatile pe care le-am tratat in trecut, ea este pe deplin justificata. Cum as putea sa abordez cu aerul meu didactic binecunoscut, caracterul esential al lecturii si scrisului in cazul unui gentleman? Este ca si cum as explica mainii mele stangi, intregul capitol de mecanica din manualul de fizica elementara, cu intentia de a o face sa functioneze corespunzator.

Ei bine, iata ca a devenit necesar din pricina unei constatari recente – nu va mirati, stiti doar ca traiesc pe (ceal)alta planeta – si anume, existenta unei substantiale clase de indivizi cu pretentii de gents si lecturi executate exclusiv pe hartie de impachetat.

Eleganti, sa zicem, mai degraba “in moda”, bine mirositori, toastand “Prosecco” si fumand exclusiv Cohiba, cu destul de bine puse la punct maniere si banuiesc, tunsori pubiene, acesti veritabili dandys, in zona peiorativa a termenului, par sa ocupe locul in societate destinat gentleman-ilor.

Diferenta specifica aproximativului gen proxim indicat mai sus o face veritabila hartie turnesol a legitimitatii unui anumit statut social si anume, cuvantul scris.Cei evocati mai sus tind sa-l ocoleasca si asta se vede.

Considerand ca e suficienta lectura ziarului de sport, cea ocazionala a unei reviste pentru barbati ori a cartilor de dezvoltare personala, trec cu mare usurinta la spectaculoasele semne exterioare ale statutului despre care tot facem vorbire pe-aici.

Daca in privinta cititului mai stam cum mai stam, in cea a scrisului – rezultat direct al celei dintai – lucrurile stau cu perfuzii la ambele maini. Un astfel de personaj aromat nu scrie decat mail-uri. Mai mult: numai mail-uri informative. Facand un exercitiu de imaginatie: daca am fi trait in anii ‘80 si ne-am fi bucurat de beneficiile email-ului, am fi primit de la un astfel de personaj un mesaj de tipul: “Au bagat iahnie de fasole la cantina. Ne vedem la pranz, fug la coada la tacamuri. Sal”

Lipsa lecturii si absenta totala a oricarei forme de scris: adnotare, scrisoare, jurnal, eseu, panseu, epigrama, poezie, ma rog .. ati inteles, este motivata de argumentul caracterului “gay” al unei astfel de apucaturi.

Daca in cazul tembelului frustrat si purtator de trening motivatia este de inteles, in cazul celor din urma este pur si simplu o arma care le explodeaza in fata.

Conjunctia dintre atitudinea macho si agrementele specifice gentlemanului ii transforma ca prin farmec in floricele frumos mirositoare si colorate al caror scop este atragerea albinelor polenizatoare. Mai pe inteles, se dovedeste ca singurul lucru pe care-l urmaresc este acela de a fi atractivi pentru femela vanator. Aceasta, il va alege pe cel care va realiza cel mai bine mix-ul, il va trage dupa ea si se va imperechea cu el. Scopul a fost atins!

Preocupat de cunoastere, aceasta insemnand fara urma de indoiala lectura serioasa, fixarea ei dar si schimbul de opinii in riguroasa forma scrisa, gentleman-ul, inconjurat de agrementele lui, are ca tinta implinirea caracterului domniei sale. Departe sau foarte departe de orice forma de asceza in tinerete, acesta stie de la bun inceput, rod al formarii sale ca. intr-o dupa-amiaza de duminica de exemplu, nimic nu e mai placut ca lectura sau scrisul premergatoare libatiilor si intalnirilor intime de la adapostul noptii.

Nu incerc sa fac apologie ieftina lecturii si nici scrisului. Nu va indemn sa scrieti jurnale, dar promit ca intr-o zi sa va spun cate ceva despre aceasta specie. Nu resping stramband din nas pe cei care nu au aceste deprinderi. Totusi, cu permisiunea dumneavoastra am sa va reamintesc ca cel bogat si fara lectura s-a numit dintotdeauna parvenit, cel cu maniere si fara lectura, fifizon iar cel cu maniere si cultura de salon, gigolo.

Cu stima, onorabililor!

Trains Spotting-ul si rudele lui

2011-09-14T08:11:00.000-07:00

De mai multa vreme, vreau sa scriu, spre totala nedumerire a celui care citeste, macar cateva cuvinte despre un hobby, tipic mic-burghez, pe care l-am gasit si il gasesc fermecator: Trains Spotting-ul.

Avand o oarecare istorie si fiind raspandita aproape exclusiv in spatiul anglo-saxon, ocupatia de fata exclude genetic orice apropiere a spitei latine. Aproape orice membru al acestei comunitati certarete si lenese il percepe ca neinteligibil, se scarpina in cap inclusiv cu piciorul cand aude de el si de cele mai multe ii respinge existenta cu atitudinea ardeleanului care vazand girafa a exclamat “Asa ceva nu exista!”.

Adeptii initiali ai acestui hobby erau inarmati cu un carnet si un creion. Tinta acestei ocupatii era localizarea in traficul feroviar a anumitor locomotive, tipuri de vagoane sau garnituri de tren a caror prezenta intr-un anumit punct era notata dimpreuna cu modelul, directia deplasarii si tipul de echipament.

Ruda mai bogata a acestui hobby, fotografiatul trenurilor, are la baza aceeasi preocupare pentru modele si ani, este in anumite momente mai “palpitanta” intru-cat pentru o poza buna se cere si un anumit peisaj, iar cand devine serioasa, implica si anumite costuri legate de deplasare pentru a putea fotografia garnituri speciale, care circula numai in anumite ocazii.

Ca sa adoptati o privire si mai pierduta, va anunt ca in epoca moderna, acesti: railway buff-eri, foamers, grizzers, Zeds sau cum vreti sa-i denumiti pe minunatii slujitori ai ferroequinology-ei ( exista, exista!), sunt dotati cu pagere, telefoane mobile, site-uri cu tabele, toate menite sa transmita sau sa fixeze aparitia unui anumi tren, intr-un anumit loc, la un moment dat. Indiscutabil acesti oameni stiu extrem de multe despre istoria cailor ferate, fabricanti, locomotive si vagoane.

Alte rude: colectionarea biletelor de tren, a orarelor si tabelelor de plecari-sosiri, inclusiv cele publice, a diverselor obiecte care tin de activitatea feroviara, explorarea liniilor abandonate etc.

Acum, in cazul in care v-am convins (si stiu ca am facut-o) sa adoptati acest hobby, stil de viata, va anunt ca in cazul in care va faceti griji excesive cu privire la batranete, cand n-o sa mai puteti alerga dupa trenuri, exista o categorie de railfans care studiaza istoria infrastructurii, legislatiile, operatiunile financiare si vechile planurile de dezvoltare a retelelor de cai ferate, inclusiv cele care nu au mai ajuns la un rezultat.

Dupa cum vedeti, nu-i lucru de şagă si daca stati bine de tot si va ganditi, realizati ca, in mijlocul preocuparilor legate de crize economice, sfarsituri ale lumii si panici cotidiene nejustificate, ideea ca exista “absurda” posibilitate sa va luati un carnetel, un aparat foto si sa umblati pe coclauri dupa batranii balauri de fier, va da o imagine mai frumoasa si mai apropiata de realitate a vietilor noastre.

P.S:Daca sunteti din Bucuresti si deja v-ati repezit sa impachetati ca sa fugiti sa fotografiati un tren, va sugerez sa o luati usor: exista si fani ai metroului care se ocupa cu acelasi lucru. :-)

Sa batem campii cu umbrela!

2011-09-12T09:17:00.000-07:00

Continuam mica serie a lucrurilor fara de care un gentleman nu este de conceput adaugand din condei un accesoriu, in mod normal specific acestei perioade si anume umbrela.

Of, Doamne, ce se poate spune despre o umbrela? Daca a scrie despre o umbrela nu se cheama sa bati campii, atunci… Daca cineva v-ar pune sa scrieti despre O UMBRELA ce ati face? Stiu cateva persoane care mi-ar spune pe un ton extrem de matur si in acelasi timp extrem de ironic, ca am prea mult timp liber daca sunt dispus sa abordez un asemenea subiect.

Ce dovada suprema ca intr-adevar sunt un belfer levantin, daca nu abordarea acestui subiect. Cum pot demonstra mai convingator ca sunt in afara oricarei preocupari serioase daca nu asa.

Iubitilor: U m b r e l a.

Cu voia dumneavoastra nu am sa intru in istoria amanuntita a acestui accesoriu. Am sa va spun doar ca apare in multe basoreliefuri din Persia si Egiptul antic, o reintalnim in Grecia si Roma antica dar si in China. Destinata la inceput doar monarhului, devine in timp un apanaj al clasei conducatoare sau insemn de mare rang bisericesc cu o simbolistica bogata in cadrul cultului catolic dar si al celui orodox rasaritean intr-o serie de ritualuri. (vezi “umbraculum”, vezi “Tabot”).

Uzul ei se generalizeaza in Europa de vest, venind din China spre Anglia si Franta undeva prin secolele XVII-VIII, cu acelasi dublu rol, de protectie impotriva soarelui dar si a ploii.

Admirabila civilizatie vest europeana o transforma intr-un accesoriu de lux, ridicand-o din uzual in decorativ dupa ce, infruntand ridicolul, Jonas Hanway o poarta timp de aproape 30 de ani intre 1745 si 1770. Bineinteles, problema artistica se rezolva in 1920 cand un german Hans Haupt inventeaza umbrela telescopica de buzunar.

De mentionat pentru cultura generala, umbrela a carei denumire vine de la latinescul “umbra”, alintat in sensul de “mica umbra”, a fost initial un accesoriu specific feminin, avand rolul de protectie solara. Tot demn de mentionat, ajunsa in mana barbatilor dobandeste in timp si rolul de arma, vezi incidentul Georgi Markov din 1978 sau celebra umbrela antiglont, “Para Pactum” protejata cu kevlar a curajosului presedinte Sarkozy.

Asadar, intr-un fel sau altul, pana la revolutia egalitarista (la care sincer nu am fost de fata), umbrela a fost un apanaj daca nu al clasei conducatoare, macar al celei preocupate de frumos in detrimentul utilului.

Facuta pentru a proteja gentleman-ul de pe strazile Londrei sau din orice alta parte nobila a lumii, umbrela trebuie sa aiba, in cazul domnilor o serie de caracteristici rigide.

Mai intai este vorba despre culoare: domnilor, neagra! Nu va jucati cu gri-uri cu bleu-marin-uri cu transparente sau chiar modele sobre. Unele lucruri, contra valului modei trebuie sa ramana clar negre si absolut nedecorate. Credeti-ma pe cuvant nu puteti sa va pretindeti gentleman si sa umblati pe bulevard prin ploaie, ca o floricica cu o umbreluta sexy colorata.

In al doilea rand: fara umbrele telescopice! Va cred cand imi spuneti ca sunt mai comode si incap in sacosa.(Dumnezeule, sacosa v-ar mai lipsi!) dar daca apareti pe strada mea in trench coat si cu “pastonelul” de politist in mana, arunc cu un ghiveci dupa dumneavoastra. Trebuie sa existe totusi o diferenta, si in acest caz, intre un gentleman si un contabil la fabrica de sucuri.

Nu in ultimul rand, sau ma rog, chiar in ultimul rand (am si eu dreptul sa ma duc sa mananc ceva), va rog, un pic de grija la maner. Nu spun fildes, nu spun os dar macar lemn. Plasticul a fost inventat pentru clasa muncitoare si tin sa va mai informez inca o data la final: clasa muncitoare nu ajunge in Paradis!

Am onoarea!

Bulevard

2011-09-10T09:08:00.000-07:00

Am sa incerc in zilele care urmeaza sa fac un necesar (ce apucatura tipic mic-burgheza) al lucrurilor pe care un gentleman respectabil ar trebui sa le posede nu atat in garderoba, fara sa o excludem total, dar in general in viata sa. O sa spuneti ca am devenit consumerist. Nu va repeziti, o parte din lucruri nu se pot cumpara. (E adevarat o alta parte se pot doar mosteni.)

Nu am sa le asez intr-o ordine logica fiindca… pana la urma e blog-ul meu si fac ce vreau. In schimb am sa fac teoria chibritului asupra fiecaruia, ca sa plezneasca de ciuda corporatistii, cei cu “expertiza”, managerii si toti cei care nu au timp pentru batutul apei in piua. Dragii mei, eu am tot timpul din lume, apa curata si o piua in care neamul meu bate de cateva secole fiindca asa sunt lucrurile dintotdeauna: unii trebuie sa munceasca in timp ce altii, cand vine vorba de munca, exclama din adancul fiintei: Travailler? Mon cher, c’est horrible!

Asadar, lucrul asupra caruia ma voi opri intaia data este bulevardul.

Ab initio tre’ sa spun ca nu e un lucru ci o fiinta, fiindca se poate gasi in doua stari: traieste sau e mort. De-un exemplu: “Soseaua” din Bucuresti era cu, sa zicem 70 de ani in urma vie, plina de viata, fermecatoare, exuberanta. De-un alt exemplu: Bulevardul Aviatorilor de acum, sa zicem 3 zile, e o mortaciune, sau ca sa fim corecti: un mort frumos. Ma rog, chestiunea nu prezinta importanta in speta, era zisa numai ca sa pricepem de ce va sa zica bulevardul e ceva vietuitoriu.

Prin urmare, orice gentleman care se respecta trebuie sa aiba propriul bulevard. O sa spuneti ca ati vazut si gentlemani fara bulevard cum ar fi de pilda pe cei de la tara. Ei bine aceia nu sunt gentlemani, aceia sunt gentlemani retrasi, care pastreaza aceleasi bune practici dar nu mai sunt de folos decat pentru a povesti sau a educa. Ca sa pricepeti mai bine: nu e totuna un ofiter activ cu un ofiter in rezerva, desi cei din urma sunt la fel de combativi, ordonati si onorabili, nu se poate pune decat in cazuri extrem de rare semnul de egalitate intre unii si ceilalti.

Bulevardul e bun pentru un gentleman, spre deosebire de (unele) femei, atat viu cat si mort. In momentele de vioiciune, aduce in nobilul suflet zambetul, ocazia de a saluta si a fi salutat, de a gratula si retiproca, de a-si etala cu lejeritate tinuta si de a schimba priviri discrete cu doamne maritate sau a risipi generos zambete adolescentelor. De aici, gentleman-ul podidit de Dumnezeu cu inspiratie isi ia portretele, aici observa defectele si calitatile concitadinilor, surprinde franturi de conversatii. In acest peisaj viu si familiar, este subiect de barfa si scandal, schimba opinii, se mira de stirile din presa alaturi de ceilalti nobili cetateni ai urbei si nu in cele din urma, aici isi face dezmortirea de dimineata, observa starea frunzelor de la mugure pana la covor ori se ascunde intr-un nor de fum parfumat sub umbrela.

In stare comatoasa, bulevardul se serveste fie in plimbare cu mainile la spate fie de pe banca, unde gentlemanul se pregateste din vreme si judicios pentru statutul de pensionar, savureaza cateva pagini dintr-o carte ori urmareste in dulce visare jocul pasarilor.

Cand e mort de-a binelea, locul e absorbit cu totul de fiinta acestuia. Aici, departe de zidurile casei poate medita masurandu-l cu mainile in buzunare si poate atinge acea stare unica numita amoc, care necunoscatorului ii pare nedigerabila ca un tutun englezesc dar care de fapt e o Nirvana a gentlemanului autentic.

Iata cum, batand un pic de coniac vechi in piua am ajuns la capatul prea scurtei povesti a primei achizitii fara de care viata unui gentleman e greu de conceput. Prin urmare, daca va aflati printre cei ce aspira la acest statut, musai sa aveti un bulevard al domniei voastre.

E sambata spre seara si toamna, permiteti-mi sa ma duc pe propriul meu bulevard sa gust apusul si o Flor de Selva.

Gândeste-mă! Studiu in â # minor - foto by me

2011-09-09T06:47:00.000-07:00

Azi noapte am auzit un dangăt de clopot. Nu foarte departe. A bătut de 11 ori. Nu dormeam. M-am gândit la lume, pe urmă la Dumnezeu, pe urmă la tine. Da, da, chiar la tine, nu te mai uita asa! Traiesti aproape permanent cu impresia ca numai tu te gândesti la toti si ca ei isi văd de vietile lor. Nu-i asa, CHIAR ma gândesc la tine.

Stii ce zic? Hai sa nu ne mai gândim deloc! Oricum te gândesti prea mult si prea des la mine. Hai sa ignorăm totul! Tot ce a fost! Pe toti din viata noastra si problemele lor mici. Hai sa rămânem numai noi doi!

Crezi ca te-ai plictisi? De când nu ti-a mai spus nimeni povesti? Să fie un pic prea răcoare afară si să se fi innoptat, să fie liniste in cameră, televizorul stins, un pic de lumină.

Să stai în fotoliu, în pătură. Să miroasă frumos si cald si să taci. Să tac si eu, mult, până când timpul îsi pierde măsura si de atâta tăcere umple camera până in cel mai mic colt. În vidul creat, să încep atunci să-ti povestesc.

A fost odată un râu. Aluneca peste pietrele pădurii, peste frunzele uscate si peste nisipuri. Râul dealtfel înca există, e acolo, nu foarte departe, peste păduri. S-a lăsat şi peste el noaptea dar nevăzut de nimeni, curge. Îl gândim şi curge, ne gândeşte si-i spunem povestea.

Foarte sus, pe vârful brazilor mai înalti se mai zăreste ultima geană de lumină. Cu o smucitură grea, stiută doar de fiarele pădurii, râul îsi întoarce atunci spinarea spre întuneric si îsi reia coborârea în transparente mai întunecate. Sub Stânca hornului dispare în adâncimea pământului. De-aici de-abia începe povestea.

Iar tac, lung, aşteptând rugăciunea poveştii să se săvârsească căci cum altfel să cobori în adâncurile pământului, de nimeni ştiute, de nimeni cu ochi văzute? Despre ce huiet şi horbot se petrece acolo, numai eu iţi pot spune căci pe oricine ai întreba nu va ştii să-ţi zică sau te va minţii. Taina de sub Stânca Hornului numai eu din gândul râului ce mă gândeşte o stiu.

Si-acolo, pe fotoliu, sub parfumuri grele, ţi-aş spune-o daca s-ar împlinii rugăciunea Gânditului.

Azi noapte am auzit un dangăt de clopot. Nu foarte departe. A bătut de 11 ori. Nu dormeam. M-am gandit la lume, pe urmă la Dumnezeu, pe urmă la tine. Da, da, chiar la tine..

Tavitian Harry - Eliade - Barbutz, lovitura cu capul...

2011-09-08T07:26:00.000-07:00

Dintre muscatele rosii de pe pridvorul inalt, tipic muscelean, ma priveau zgaiti doi ochi caprii. Posesoarea inconstientelor minuni, cu par negru si ciufulit, facea eforturi vizibile sa stea pe varfuri, curioasa de cauza latraturilor din curte, si mai curioasa de aparitia mea necunoscuta gospodariei. Usor blocat in fata alaiului sonor si vizual, ma gandeam daca e nevoie sa strig sau e suficienta harmalaia soneriei cu coada care ranjea la mine din gaura custii.

- Acuma, acuma, numai un moment! Taci Goanga, ca mi-ai mancat zilele!

Goanga asadar. Potrivit nume.

- Nu va grabiti, stati linistita!

- Taci naibii odata, Goanga! Acuma vin!

In capatul pridvorului, imbujorata si grabita, versiunea la scara 1/1 a vietatii dintre muscate imi arunca un zambet ca o dimineata de aprilie. O vazui cum zboara pe treptele pridvorului si iesind in curtea plina de flori, se grabeste spre mine inca in conflict cu o suvita de par. Fandare laterala, aide-mémoire al faptului ca timpul nu a surghiunit copilul din suflet si trup si Goanga se piteste in fundul custii.

Imi intinde mana tinereste, ii sarut mana elegant moment in care nu mai stie ce sa faca cu ea, dubitand intre a o duce in casa mare pe bufet sau a se uita la ea ca la Sfanta Evanghelie. Intr-un final, ii gaseste din nou refugiul in suvitele intunecate, oferindu-mi privelistea ametitoare a bratului gol si rastignit de juna bruna.

Cred ca avea in jur de 30 de ani. Mai avea si o sora. Credeam ca si un copil despre care mie nu-mi spusese nimeni nimic. Am aflat repede si fara sa cer explicatii, in bunul spirit negustoresc local, ca asta nu avea, era al surorii pe care o cunoscusem in Campulung si care il lasa la ea fiindca si sotul ei, al surorii, adica cumnatul ei… Urmaream usor ingrijorat buzele si ma gandeam daca mai pot avea rabdare cu o femeie care vorbeste atat de mult. Framantam intre degete palaria luata cu o zi in urma, special pentru aceasta ocazie de la Stanculescu (Mageanu e doar un speculant) si comparam cascada de energie din fata mea cu figura aspra si tacuta a fostei neveste. Brusc, sufletul se inviora si cuprinse cu privirea si auzul tot tumultul colorat si galagios al filarmonicii din fata mea.

- O cafea?

- Daca nu deranjez.

- Doamne sfinte, cum sa deranjati, doar va asteptam, uite am pus colea la umbra pe masuta de musafiri. Am pregatit si o dulceata.

- Nu trebuia sa va deranjati!

- Dar nu e deranj, haideti, haideti, stati aici, aici ca e mai bine, vedeti si gradina.

- Frumoasa gospodarie! ma trezii si eu intr-un tarziu.

- Daaa, sa vedeti si in spate. O am de la mama saraca, ca sora-mea a ramas in casa batraneasca. Si cu tot cu alea 6 pogoane din Mlaci. Haideti, stati un pic aicea sa aduc cafeaua.

Ma uitam peste gradina, unde incepea padurea si mi-o imaginam iarna, plina de zapada. Frumos loc. Si pana in buza ei erau prune cam de 10 vedre de tuica plus merii si cele doua vaci care pasteau linistite la umbra.

- Cu zahar?

- Pardon?

- Cafeluta, cu zahar?

- Da, imi place foarte dulce.

- Si mie, surase imbujorata gazda, dar nu face bine.

- E un punct de vedere.

- Ei, stiti cum e lumea.

Tacea usor stanjenita in fata cestii de cafea de care nu se atinsese si ma cerceta pe furis asteptand sa vorbesc.

- Dumneavoastra nu serviti, o intrebai?

- Aaa, nu prea obisnuiesc, cafea, ma agita si vedeti ca si asa…si rasul ei imi invada sangele.

- Foarte bine, si atunci la ce v-as putea invita in oras, imi facui eu curaj, constient ca asta era scopul pentru care venisem pana la urma.

- Stiu eu? Imi raspunse mai mult cocheta decat sfioasa.

- La cinema? Sau poate la varieteu, vine Tanase sambata asta la gradina de vara.

- Stiu eu…?

- Atunci la varieteu ramane.

- Vai de mine, si cu ce sa ma imbrac, m-ati luat asa pe nepregatite.

- E vara, toata lumea poarta légère.

- Lejer, lejer da…

- Stimata doamna..

- Domnisoara.

- Pardon. Mi-ati face mare onoare si deosebita placere sa fiti compania mea..si ma ridicai in picioare necalculand corect dimensiunea segmentului dintre capul meu si creanga nucului ce-mi tinea umbra.

- Bai, bai Costine, ti-e bine, ma?

- Va lovirati rau la cap, domnu’. Raposatu a pus grinda asta la poarta ca il apucase la batranete sa-si faca poarta ca in Maramures, ca ce muscelenii e mai prosti…?

M-am apucat buimac sa scriu, masa disparuse, cafeaua cu dulceata la fel, in loc de pantaloni cumsecade atarnau pe mine o pereche de blugi iar palaria…ce sa mai spun. Doar Mageanu a ramas. Si tot speculant.

De vanzare casa, situata in Bughea de Jos – Hulubesti – 2km de Campulung Muscel

Casa are 4 camere, bucatarie, prispa. Este construita din caramida si acoperita cu tigla.

Terenul are 1200 mp cu un front stradal de 24 de m. Gospodaria mai cuprinde un corp de casa cu 2 camere si prispa. Beci curat, uscat, anexe. Utilitati: curent, cablu, apa. Acces auto fara probleme.

Pret 19.900 Euro, usor negociabil.

P.S. Lamurire titlu: vazui pe feisbuk poze frumoase cu Aida si tatal ei, care e un mare admirator de Eliade. Pastrand proportiile si eu. Dor fiindu-mi de ..Eliade si amintindu-mi de nuvelele care mi-au imbatat adolescenta am adus un mic omagiu. (In felul meu de mic-burghez materialist)

Vara indiana

2011-09-07T09:22:00.000-07:00

Ca mic-burghez ce ma aflu, incerc un sentiment de inceput de lume in vara asta indiana. Paradoxal, primavara, vreme a inceputurilor pentru cel legat de glie, nu reprezinta pentru relaxatul si lipsitul de ambitii orasean mediu un punct de plecare. Toamna da.

Prin urmare, vremea vacantei oficiale in care te simti obligat sa “petreci concediul”, a ramas undeva intr-un folder cu cateva poze, lasand loc gastii vesele de week-end-uri, eventual usor prelungite, fugite pe sub codrii cu machiaj de roscata cu ochi caprui.

Promisiunea asta, tainic asezata in suflet, se suprapune vremii de abundenta targuiala prin piata, mirosului de otet cu boabe de piper si foi de dafin care se strecoara din bucatarie, gogosarilor ramasi pe peronul frigiderului fiindca n-au mai avut loc in lungul tren al muraturilor si zacustilor.

Si peste toate, la plimbarea de seara, parfumul de normalitate si permanenta al vinetelor si ardeilor copti pe care ultimele feminas, vestale templului gospodariei bine asezate, il risipesc glorios peste oras.

Te bucuri ca si mine tinere targovet, pe furis, neindraznind sa spui cat inseamna pentru tine parfumul asta, fiintei care atarna, machiata si cu cercel in sfarcul stang, de bratul tau.

Cat inca sunt teleleu, cat inca sunt hahalera, pot marturisii credinta mea si saruta cu evlavie mana ce inca stie sa framante un cozonac cumsecade.

Viva por siempre Fidel!

2011-09-06T03:11:00.000-07:00

Cu tristete va anunt ca din 24 mai 2007 si pana in 6 septembrie 2011 nu s-a schimbat nimic.

Rasfoind printre notite mai vechi am gasit un fragment de revolta personala. Cu regretul ca in societatea romaneasca nu s-a schimbat nimic si rosind ca o floricica de placerea faptului ca nici eu nu mi-am schimbat convingerile intre timp, vi-l redau mai jos deloc pentru valoarea de scriitura ci doar ca pe un instantaneu demonstratie:

tHURSDAY, MAY 24, 2007

Suntem constienti permanent ca tot efortul nostru zilnic, toate certurile cu colegii, toate noptile in care cautam solutii pentru rezolvarea problemelor se traduc in bani?
Nu, nu in vreo suma apropiata de salariul nostru ci in sume fabuloase care izvorasc dintr-o data sub forma de jeep-uri, apartamente de lux, duminici dimineata pe terase luxoase in Sinaia.
Si iarasi nu. Nu pentru patronii sau directorii nostri ci pentru parasute cu 8 clase, copiii drogati, neveste infectate interior, vanatori de zestre cu program zilnic de sala si masaj si catei mancatori de salam de Sibiu si oase de strut.
Ii vedeti, (ma rog, de obicei sunt ascunsi dupa geamuri fumurii) rupti de realitatea noastra ca intr-un autentic SF, traiesc intr-o lume aseptica din care ies numai noaptea. Daca ai noroc si stii sa-i cauti ii poti zari si ziua ascunsi dupa garduri inalte pe plaja din Mamaia.
Intre timp, cateva maimute care au descoperit epilatul se gandesc cum sa deschida un chiosc cu biscuiti sau o firma care sa faca cea mai inteligenta chestie de pe pamant si sa le duca la stadiul de utilizare a cartelei magnetice la intrarea in camera de hotel si al geamului intredeshis la portiera din dreapta sub argumentul suprem “Eu vreau ca copiii mei sa aiba ce manca si sa nu le fie rusine la scoala”.
CONCLUZIE: Ce scumpe au ajuns manualele scolare daca femeile trebuie sa le cerseasca in genunchi.(pe sub birouri)!

Weeeeeeellington!

2011-09-05T11:29:00.000-07:00

Sa fie ceva vreme de atunci, daca stau bine sa ma gandesc câtă, intru in panica, asa incat..ceva, prin anul II de facultate parca, cand bateam Bucurestiul de dimineata pana seara cu inegalabilul meu prieten Chetran. Traiam cu vaga impresie ca trebuia sa fim in alta parte, acum imi dau seama, trebuie sa fi fost vorba de cursurile de la facultate. Cel putin o data pe saptamana mergeam la sala Dalles si ne uitam mirati prin albumele care apareau si tot apareau de pe teava erecta a democratiei din ’96. Evident nu ne permiteam sa cumparam dar bucuria rasfoirii lor nu era cu nimic mai mica.

Intr-una dintre escapadele astea, am descoperit eu un album de postere care mi-a mancat nervii multi ani de atunci. In ce sens? Ei bine, imi propusesem sa mi-l cumpar luna urmatoare, timp in care, asa cum va asteptati, a disparut lasand in urma nu numai o figura trista de student dar si o enigma pe care nu am descâlcit-o decat acum doua saptamani. Nu va inchipuiti ca de atunci numai asta am facut! Totusi, din timp in timp cand trebuia sa agăţ pe un perete altceva decat o icoana sau o pereche de nadragi, ma intorceam precum Mitica Popescu in sceneta cu Wellington la intrebarea: "Cum il chema oare pe pictorul ăla ale carui reproduceri am vrut eu sa le cumpar in ’96?"

Acum, îi rog sa ma scuze pe cei pregatiti in artele plastice pentru ignoranta mea de mic-burghez rentier iar pe cei ce nu cunosc stimatul zugrav cu studii ii invit sa se bucure alături de mine de faptul ca nu mi-am pierdut toata memoria la tabinet.

Stimate doamne si domni: Edward Hopper.

http://en.wikipedia.org/wiki/Edward_Hopper

Ce fac o lady şi un gentleman într-o după-amiază urâtă

2011-09-05T10:49:00.000-07:00

Se anuntă o toamnă lungă.

Vacanţa a fost demult, parca cu un an în urmă şi singura constantă duşmanoasă pare a fi frigul.

La televizor, tristeţea este generală, asediul nenorocirilor pare veşnic si în casă se aude doar ceasul.

Deşi se spune că pentru o persoană singură, perioada sărbătorilor e cel mai greu de trecut, toamna, cu aerul ei de sfârşit de lume poate aduce un şi mai copleşitor val de angoasă.

Hai să vă propun ceva!

În primul rând încetaţi să mai căutaţi compania cuiva! Acum! Orice musafir, cunoştinţă, prieten virtual, singur sau puternic angrenat în viaţa de familie este, în mai mică sau mare măsură într-o stare de deprimare asemănătoare cu a dumneavoastră.

În al doilea rând, încetaţi să mai click-ăiţi în derivă mouse-ul, telecomanda televizorului

şi orice alt buton care, cu fiecare apăsare vă duce mai aproape de hăul non-sensului.

Acum, căutaţi o sursă de căldură: calorifer, încălzitoare de diverse forme, sobă sau şemineu şi aduceţi nivelul căldurii cât mai sus.

Buuun. Când nivelul a ajuns puţin peste optim, aranjaţi-vă în apropiere, un fotoliu, o lampă şi un peisaj plăcut.

Aprindeţi veioza.

Satisfacuţi de aranjamentul făcut, daţi fuga la dulap, lepădaţi treningurile, halatele, blugii rupţi ori altă îmbracaminte pe care o abordaţi în mod normal în intimitate (trist obicei) şi pentru moment alegeţi din garderobă opusul acestora. Ceva elegant, totuşi comod, eventual cu un aer uşor retro, poate ceva drag, nepurtat de multă vreme, ar fi o idee foarte bună.

Până vă hotărâţi (mai ales dacă sunteţi femeie), lăsaţi cada să se umple şi nu uitaţi să picuraţi încă de la început ceva parfumat şi spumos. Apropos de spumos, ideal ar fi să daţi fuga la frigider şi să destupaţi cu ocazia zilei de azi şi sticla aia de şampanie ieftină primită acum multe luni cu nu’ş ce ocazie.

Hainele fiind pregatite pe pat, alteţa dumneavoastră se poate deplasa însoţită de paharul cu şampanie în deplinătatea nudă a ravisantei dumisale prezenţe către cadă.

Năpădiţi de nobile gânduri şi de auriul spumos al cupei bucuraţi-vă de moment. Faţă de altele are o surpriză: nu se termină odată cu golirea paharului şi stingerea luminii din baie. Vă aşteaptă pe pat hainele, în cameră, fotoliul.

Când vă veţi fi săturat de bălăceala, îmbrăcaţi-vă încet, cu un pic de grijă la detalii şi în acelaşi ritm extrem de lent, pregătiţi-vă să vă petreceţi urmatoarele două ore într-o lâncezeala dulce a trupului şi o desăvârşită trezie a minţii şi spiritului.

Cum aveţi la dispoziţie un calculator, altfel nu ştiu cum a-ţi putea să citiţi dezmăţul ăsta pe care vi-l propun, căutaţi un pic până găsiţi ceva concerte pentru pian ori vioară sau simfonii mai de maturitate ale marelui Mozart. Nu începeţi să deveniţi independenţi punând altă muzică, nici dacă sunteţi amatori nici dacă vă socotiţi prea rafinaţi pentru ceva atât de clasic. Mozart. Mozart si atât!

Acum, îmbrăcaţi pe măsura aspiraţiilor, relaxaţi, nobili şi indiferenţi, adânciţi-vă în ascultarea activă a muzicii. Dacă vă e de ajutor, citiţi înainte articolul http://burlacullevantin.blogspot.com/2007/07/cum-sa-ascultam-muzica-clasica.html

Domnilor!

P.S. Încercaţi să nu goliţi toată sticla.

Fenomene geologice de tip strombolian la nivel de mămăligă

2011-09-05T10:47:00.000-07:00

Iată o reţetă pe care nu o veţi întâlni în nicio carte de bucate cumsecade. Nu se face! Servindu-se direct din sfânta cratiţă, evadează din saloanele artei culinare şi ca oaia neagră a familiei, se pripăşeşte prin câte o bucătărie de munte, cu crătiţi înnegrite de vreme şi miros de mere şi gutui. Aici m-am întâlnit şi eu cu ea prima oară, pe vremea în care îmi ştergeam nasul cu mâneca de la “pullover” şi primeam observaţii legate de comportamentul de boanghen.

Aşadar, se ia o cratiţă de tipul acelora în care bunicile noastre făceau clătite. Bănuiesc că la origini, se apuca un tuci dar, ca să poată ajunge în spaţiul cu oarecare conexiune la internet, am coborât, totuşi, reteta, din mutătorile din munţii Muşcelului.

În cratiţa despre care am vorbit, se aşterne brânză de burduf (de burduf, nu de plastic), sfărâmată, ceva telemea învechită rasă şi bucăţi de unt, până când nu se mai zăreşte sub nicio formă fundul trist al tingirii.

Peste alba asimetrie, se pune plapumă de mămăligă caldă, nu foarte vârtoasă dar nici din cea “a la modern femme”.

Dimpreună se aşează pe un ochi de argaz, la foc liniştit, până când începe să pufăie şi să bolborosească ameninţător şi ameţitor.

După cum spuneam, se serveşte “direttamente da cratiţa”, cu dispunerea comesenilor de jur împrejur. Total neelegantă, lipsită de orice normă de igienă şi bun-simţ, această găteală o să vă lase o amintire barbară şi implicit, de neuitat.

P.S. Nişte oameni mai cu dare de mână, pot pune pe deasupra şi felii de cârnat de casă afumat, perpelit un pic separat.

Să vă fie de bine!

Dezvăluire senzatională - România sub conducere germană

2011-09-05T10:46:00.001-07:00

Pe fondul celor ce se petrec în politica românească, împart cu dumneavoastră, hohotul de râs provocat de descoperirea în prefaţa Dicţionarul ilustrat în imaginea alăturată, a unui fragment despre judicioasa organizare şi bunul mers al lucrurilor în România altor vremuri.

Să mă abţin să comentez că ilustra conducere germana,veşnic ultimă soluţie a politicianului român din orice epocă nu schimba cu nimic vesela viaţă a funcţionarului român din orice fund de provincie?

"Numărul vitelor e aprope imposibil de a se sci exact.

Tabelele de la Creditul agricol, ca să se poată înlesni împrumuturile, sunt încărcate cu 40 — 50 ^/q-, cele de Ia Prefectură, ca să se potă scădea de prestaţie, de rechisiţie etc. sunt cu 30 — 40 ^/q în minus.

Totuşi, a trebuit să consult şi aceste tabele, precum

şi datele recensimintelor din 1885 şi 1890, apoi unele din registrele arendaşilor cu învoelele pentru păşiunat, etc. şi dintre aceste date diferite am luat media.

Nu mai puţin greu este de a se sci exact întinderea

livetjilor. Am menţinut datele oficiale, de şi întinderea lor e aproape îndoită.

In ceea ce privesce populaţia m'am servit tot de da-

tele recensîmentelor din 1885 şi 1890. Gestiunea maî im-

portantă era să sciu positiv, daca ea scade sau cresce şi

anume în ce proporţie. Datele Prefecturei nu mă satisfâceaii, *

Vedeai într'un an că se nasc 8,000 iar în altul abia 600.

Ac&tă dîsproporţiune m'a pus pe gânduri şi m'am convins

in fine că ea provine din capriciul amploiatului însărcinat

cu culegerea şi coordonarea datelor stărei civile. Iată cum

SC petrece lucrul. La fie-care comună sunt trimese nisce

formulare statistice, relative la starea civilă, pe care Pri-

marii le înaint^ză trimestrial Prefecturii. In comunele rurale

nu sunt medici, totuşi primarul e obligat să declare de ce

boa1ă a murit fie-care ; balele sunt trecute în termeni medi-

cali, iar rubricile nenumărate. Mor 10, dar rămân 20 — 30

rubrici goale. Notarul, crezand că nu sunt puse de giaba,

trece prin toate câte ceva; când faci totalul, în loc de 10

morţi reali, ai 20, 30 fictivi. Tot aşa şi cu formularul de

nascere. Amploiatul Prefecturei, neputând să'şi mai dea sama

de ele, trece date din gând şi aşa îşi complectăză tabloul

anual de mersul populaţiunii. De aci : apreciaţiuni falşe,

discuţiuni zadarnice prin presă, laude pentru un guvern, sau

iicreminaţiuni pentru altul, că se îngrijesce, sau nu, de po-

pulaţie, etc.

începând acest studia, în 1884, a trebuit să iau o pe-

rindă de 5 ani trecuţi — 1879 — 1883 — pentru toate comu-

nele. Am cercetat, în fie-care Primărie, condică cu con-

dică, am numărat însu-mi : născuţii, căsătoriţii, morţii '

sexele, iar media ce a resultat am trecut-o la descrierea

fie-cărei comune.

Statistica şcoaleIor e media celor 3 anî din urmă. Din

cele ce am văzut, aş putea arfita multe rele de care su-

fere invăţâmcntul rural, dacă nu m'aşi depărta prea mult

din cadrul subiectului, totuşi voiu menţiona unul. Cele mai

multe sate de munte, sunt situate pe malul apelor. Şcola

şi o parte din elevi .se află pe un mal, înveţătorul şi alta

parte de elevi pe cel-lalt mal. A plouat, apele vin mari

şi nu se mai pot trece, câci n'aiS, nu un pod. ci cel puţin

o punte. De aci, la fie-care ploe, la fie-care viitură de apa,

se pierd câte 2 — 3 4^\e de şcolâ, ceea ce se ridică la

30 — 40 (Jile pe an. O punte in faţa şc6Iei, ar evita multe

nenorociri şi ar aduce un adeverat serviciu înveţăm^ntului.

Viind la cult şi aci ar fi multe de

mărgini a indica câte-va rele. Introducerea literilor latine,

suspendarea formularelor slave, sau grece, a pus în mare

încurcătură pe zugravii de Biserici, pe săpătorii de cruci,

etc. Sf. Sinod, neocupându-se până acum de acesta ces-

tiune şi ne stabilind nisce formulare ortodoxe române, a

făcut ca sa se întâlnescă astă-cji cruci cu inscripţiunea ;

«lisus Christos Biru» (în loc de Nica); cuvântul «Panto-

crator» tradus cu: «De tote ţiitorul» ; formulele: o o'i', J/ţrţp

fieov, înlocuite cu caractere române, în prescurtări, care de

care mai barbare şi enigmatice; Evangeliştii aii început să

'i represinte prin simbole, dar zugravii, in nepriceperea şi

grosietatea artei lor, în loc de simbdle, fac nişte dobitdce

cât peretele de mari. Intri in biserică creştină şi te cre^i

în templul lui Apis, sau a altor idoli păgâni. Vii Ia mO-

nastiri, unde ar trebui să se afle tipul şi modele de imitat

şi pentru bisericele de mir, însă, în Archondărie, in sălile

de primire, etc, de şi un perete e destinat ca Iconostas

dar, in loc de Maica Domnului, vezi o Mater dolorosa

înconjurată de un sfânt loan grecesc, de un Sf. Nicolae ru

sesc, apoi impârăt^a Austriei, Ţarul Rusiei şi chiar ta

blouri mitologice. Inchină-te acum, dacă eşti bun creştin

Caracterul bisericii române nu există.

Un alt riH e lipsa aproape totală de cântăreţi ; în bisericile

satelor, nu se aude de cât ţipete sălbatice, sau, în caşul

cel mai fericit, recitative."

Aveti ceva de comentat?

Miop - Actul I

2011-09-05T10:40:00.001-07:00

PERSONAJE:

TÂNĂRUL DOMN: tânăr, frumos îmbrăcat, aproximativ 30 de ani

DOAMNA ÎN VÂRSTĂ: doamnă în vârstă, îmbrăcată în halat de casă

VOCEA DE LA TELEVIZOR

DECORUL

Birou directorial.

Biroul masiv se află în mijlocul încăperii. În jur, rafturi cu cărţi. Pe birou, un computer, obiecte de scris de lux, telefon fix şi telefoane mobile.

Pe scaunul directorial, tânărul domn lucrează concentrat la calculator.

TÂNĂRUL DOMN

- Mama măsii de treabă!

(unul dintre telefoanele mobile sună, tânărul răspunde dar e continuu atent la calculator)

TÂNĂRUL DOMN

- Alo! Da mă, am terminat. Cine ţi-a zis? Păi şi de ce nu m-a sunat ieri. Hai, mă, să mă mai lase în pace. Păi şi ce dacă? (lăsându-se pe spate) Păi a făcut cum i-am zis eu? Spune-i să mai facă o data. (aproape închizând telefonul) …şi să mă sune ea!

(lasă mobilul pe masă şi continuă să lucreze la computer)

(după un timp ia un postit şi notează ceva pe el)

(sună telefonul fix, răspunde)

TÂNĂRUL DOMN

- N-am timp, un pic mai târziu!

(închide)

(se ridică de la birou şi face câteva mişcări de dezmorţire)

TÂNĂRUL DOMN

- Nu pot să-i înţeleg pe oamenii ăştia.

(se duce şi scoate dintr-un loc ascuns o sticlă de coniac, îşi toarnă o gură într-un pahar, se răzgândeşte, mai toarnă o gură şi se duce cu paharul la birou, se trânteşte pe scaun, îşi aduce aminte brusc ceva.Se duce la uşă şi o încuie. Revine la loc şi mulţumit de sine îşi aprinde un trabuc)

TÂNĂRUL DOMN

(mormăind, se uită la ceasul de perete)

- …şi ce dacă e 10!

(fumează şi bea visător cu picioarele pe masă)

TÂNĂRUL DOMN

- Mda! (ca un motan) E frumoasă viaţa…!

(fumează şi se gândeşte, după care îsi îndreaptă brusc atenţia către public)

TÂNĂRUL DOMN

- Credeţi totuşi că e atât de uşor? Credeţi că pentru mine viaţa e mai uşoară fiindca sunt aici, în biroul ăsta?

(pauză, mai trage din ţigară şi se gândeşte la ceva)

TÂNĂRUL DOMN

- Voi ce faceţi? Vă treziţi dimineaţa, vă beţi cafeaua cu soţii şi soţiile voastre, schimbaţi două trei vorbe, vă sărutaţi, vă ziceţi cuvinte de încurajare şi pe urmă vă plimbaţi spre serviciu. Acolo vă aşteaptă un birou plin de colegi, a doua cafea de dimineaţă, o mică bârfă, comentarii despre ce a fost aseară la televizor şi…(iar ia o pauză pentru fumat şi băut)…la urma urmelor ce aveţi de făcut. În primul rând, aveţi sarcini clare. Tu (arătând spre cineva din public) trebuie să verifici un contract de două ori pe an, tu răspunzi la un telefon punând placa cu “nu intră in atribuţiunile noastre”, tu, tu ce faci, în afară de faptul că eşti responsabilă cu făcutul cafelei şi cumpăratul covrigilor, ce mai faci? Iar tu? După figură am impresia că eşti responsabil cu buna-dispoziţie şi curtatul colegelor..n-ai o viaţă asa de rea cum îi spui soţiei cand ajungi acasă. Oricum, in fiecare zi, stiţi ce vă aşteaptă acolo unde mergeţi. De fapt, să fim serioşi, pentru voi, serviciul e o a doua familie, sau prima…e frumos.

(se opreşte să mai tragă un fum şi să se mai gândească)

TÂNĂRUL DOMN

- Aşa, să revin. Una peste alta, după opt ore vă duceţi acasă cu sentimentul datoriei împlinite, bifând încă o zi, gândindu-vă acum la micile bucurii din familie ..si la ziua de salariu, evident. Vă plângeţi în stânga şi-n dreapta de viaţa grea…

(se aude o bătaie în usă şi cineva încearcă clanţa, se ridică destul de brusc de pe scaun şi deschide fereastra, mai trage două fumuri şi aruncă tigara de foi pe geam)

TÂNĂRUL DOMN

- Nu e chiar aşa uşor cum credeţi, nu mă judecaţi! Astea două (şi arată spre ţigara aruncată şi spre paharul de coniac) sunt singurele bucurii ale zilei mele…..şi nici de astea nu am parte în linişte..

(sună telefonul)

TÂNĂRUL DOMN

(arătând spre telefon)

- …poftim!

(răspunde la telefon)

TÂNĂRUL DOMN

- Nu, ţi-am spus că nu pot acum, nu mai insista!(pauză) Da, un pic mai târziu! Da….mulţumesc!

(ia paharul de pe masa şi-l pune la loc în dulap, la fel şi scrumiera, vântură cu mâna prin camera ca să alunge fumul şi se aşează din nou la birou unde începe să lucreze la calculator)

(după un timp)

TÂNĂRUL DOMN

- Nu pot nicicum să înţeleg.

(ia telefonul mobil şi sună pe cineva)

TÂNĂRUL DOMN

- Băi, nu pot să trec de ăla! (ascultă) Înţeleg, dar nu îl găsesc! (ascultă). Hai, ştii ceva, treci tu după-amiază pe aici şi o lămurim.

(închide telefonul şi continuă să butoneze plictisit şi uşor nervos după care renunţă şi se lasă pe spate ţinându-se cu mâinile de cap, se ridică şi descuie uşa, o deschide, se uită afară apoi o închide la loc. Se duce la fereastră şi zâmbeşte cu mâinile în buzunare în faţa geamului deschis).

TÂNĂRUL DOMN

- Eu, şi turnul meu de fildeş…

(sună mobilul, se duce, îl ia de pe birou şi răspunde)

TÂNĂRUL DOMN

- Da! Când? Şi cine mai intră? O.K. Despre ce? (aşezându-se la birou şi dând drumul la “teleconferinţă”) Acum, acum, da.(închide telefonul şi îşi pune căştile şi microfonul de la calculator)

TÂNĂRUL DOMN

- Bună dimineaţa tuturor!(ascultă) Abia acum m-a sunat. (ascultă) Îmi pare rău. (ascultă) Da, uite despre asta aveam de gând să vă spun şi eu. Implementarea tipului de reţea pe care am propus-o mi se pare o idee bună. Am făcut un sondaj şi majoritatea achiesează la tipul ăsta de organizare.(ascultă). Am enumerat in mail-ul pe care vi l-am trimis toate avantajele.(ascultă). Mă rog sunt deschis la discuţii…şi la critici constructive.(ascultă). Da, sunt de acord, nu e o idee profund originală dar marile idei sunt îmbunătăţiri ale unor idei mai vechi. (ascultă). Eu am încercat, mă rog…empiric să o pun în aplicare la mine dar numărul utilizatorilor este de esenţă. (ascultă). Nu vreau să pară că scot asul pe masă dar de fiecare dată când comunitatea a venit cu o propunere am acceptat-o şi am implementat-o!(pauză). Nu, nu mă supăr dar nu înţeleg de ce Talibanul refuză atât de tranşant. (ascultă). Omule, nu am de gând să mă cert cu tine, nici măcar să intru în polemici, am propus, v-am trimis, aştept un rezultat. Nu am forţat pe nimeni, nu am spus nimănui că ideea mea e mai bună decât ideile celorlalţi.(puţin iritat). Ştiţi ceva, am înţeles, nu vă convine, lăsaţi-o încurcată. M-am trezit foarte O.K. în dimineaţa asta, nu înţeleg de ce, dintr-o dată propunerea mea ajunge mare subiect de ceartă.(ascultă). OK, OK, reluăm subiectul altădata. Ce mai e pe ordinea de zi? (ascultă) Aştept atunci să-mi trimiteţi şi mie pe mail.(ascultă, după un timp îşi scoate căştile de pe urechi şi închide “videoconferinţa”)

TÂNĂRUL DOMN

- Băi, ce nenorociţi! Faza asta chiar n-am înţeles-o.

(ia unul dintre telefoanele mobile şi sună pe cineva)

TÂNĂRUL DOMN

- Alo, băi, de ce nu-mi spui şi mie înainte, că ăştia au de gând să sară pe mine în modul ăsta? Dar care-i treaba? Ce mari geniali sunt ei să vorbească aşa?(ascultă) Ştii ceva eu îmi bag picioarele! (ascultă)(mai liniştit). Bine, hai că vorbim mai târziu, vorbim când termini, mă suni tu!Da? Şi să-mi trimiţi şi mie alea? Merci! Hai, salut!

(stă un pic pe gânduri dupa care îşi îndreaptă din nou atenţia către sală)

TÂNĂRUL DOMN

- Mda..zilnic mă confrunt cu aşa ceva. Zilnic trebuie să iau decizii. (mai tare) şi nu decizii de tipul: ce trebuie făcut azi de mâncare, oare mai e zahăr în dulap, oare i-a plăcut colegei muzica pe care i-am adus-o? (ridicându-se) Nu domnilor, decizii care vă privesc pe aproape fiecare dintre dumneavoastră. Rezultatul unei asemenea discuţii(arată cu degetul spre calculator) vă poate afecta viata! O mare idee se poate naşte sau poate fi omorâtă în faşă. Credeţi că orgoliul meu rănit contează. Aşa cum poate contează pentru voi că şeful s-a răstit alaltăieri dimineaţa la unul dintre voi că nu i-aţi adus nu’ş ce hârtie la timp? Imediat v-aţi gândit la ziua de alaltăieri. Aşa e? V-aţi gândit. De unde ştie asta? Sau: da mă, băga-mi-aş picioarele, cum naiba dreg săptămâna viitoare faza aia cu şefu’? Eu nu. Eu nu am voie să am orgolii, nu am cui să mă plâng. Mai vedeţi pe cineva pe aici? Nu, eu trebuie să lupt pentru ideile mele, trebuie să mă gândesc la strategii, la atitudini pe care să le adopt în faţa unuia sau altuia, în funcţie de personalitatea lui, de puterea lui de decizie. Iar în final(gest patetic) în final…(lasă mâinile jos)să se aleagă praful.

(se duce iar la birou şi mai butoneaza la mouse)(se ridică brusc)

TÂNĂRUL DOMN

- Dar nu am voie să mă las, nu am voie! (mai calm) Pentru voi, în numele vostru nu am voie.

(Pune mâna pe telefonul fix şi apasă pe un buton)

TÂNĂRUL DOMN

- Pot să mai primesc şi eu o cafea? (ascultă) Bine, aştept!

(trântindu-se pe scaun)

TÂNĂRUL DOMN

- Aia e!

(lucrează concentrat la calculator, după o vreme iar sună unul dintre mobile, se uită cu reproş în sală şi într-un final răspunde)

TÂNĂRUL DOMN

- Da! (continuă să butoneze mouse-ul)Da! (puţin alertat) Pe ce program?

(se ridică de la birou şi caută nervos telecomanda, ascultând în continuare ce i se spune de la celălalt capăt)Băi ăştia-s nebuni? (ţipând) Stai, mă că nu găsesc telecomanda! Băga-mi-aş în ea de telcomandă unde mă-sa am pus-o? (o găseşte şi aprinde televizorul, în acelaşi timp închide telefonul)(la televizor rulează ştirile, le urmăreşte în picioare cu telecomanda în mână şi mare atenţie)

VOCEA DE LA TELEVIZOR

- “…necesită un procesor de minim 1GHz, 32 de biţi (x86) sau 64 de biţi (x64), RAM de 1GB (32 de biţi) sau de 2GB (64 de biţi), spaţiu pe disk de 16GB (32 de biţi) sau 20GB (64 de biţi) şi un procesor de grafică DirectX 9 cu driver WDDM 1.0 sau mai mare.Pe 13 octombrie, cunoscuta firmă a lansat un security patch, care conţine 13 elemente de securitate importante ce repară 34 de vulnerabilităţi ale sistemului. Până la 31 decembrie, preţul estimat al licenţei full de pachet în promoţie va fi de 119.99 EUR pentru versiunea Home Premium (discount de aproximativ 110 EUR faţă de preţul curent al prdusului anterior), iar în afara promoţiei va fi de 199.99 EUR, o reducere de 13% faţă de versiunea curentă de pachet Home Premium.

TÂNĂRUL DOMN

- Extraordinar! Exact asta ne mai lipsea! (televizorul continuă să meargă tare, el rămâne în mijlocul camerei vizibil îngrijorat, se aude o bătaie în uşă)

TÂNĂRUL DOMN

(nervos)

- Da!

(uşa se deschide încet şi intră o femeie în vârstă cu o cârpă sub-braţ, ducând în mână o tavă cu o ceaşcă de cafea şi o farfurie cu mic dejun)

DOAMNA ÎN VÂRSTĂ

- Eu sunt!(se duce şi pune tava pe birou) Dă televizorul ăla mai încet!

(tânărul dă sonorul mai încet de la telecomandă, se uită lung la femeie şi se hotărăşte să stingă televizorul. Se îndreaptă spre scaunul de la birou. Femeia îşi trage scaunul din faţa biroului şi se aşează păstrând cârpa în mâna şi jucându-se cu ea).

DOAMNA ÎN VÂRSTĂ

- Vreau să vorbesc ceva cu tine!

TÂNĂRUL DOMN

(aranjându-şi în faţă micul dejun şi cafeaua cu un aer directorial):

- Mmm!

DOAMNA ÎN VÂRSTĂ

- Puiul mamei!

TÂNĂRUL DOMN

-Iar?!

DOAMNA ÎN VÂRSTĂ

- Dragul mamei, uite..nu te supăra, am vorbit cu Doamna Ionescu…

TÂNĂRUL DOMN

- Hai, mă, mamă!

DOAMNA ÎN VÂRSTĂ

- Ai 30 de ani, mâine-poimâine faci 31. Apucă-te şi tu mamă de ceva.(o ia repede ca să nu fie întreruptă) Stai toată ziua în camera asta a ta, cu, cu (arată spre computer) cu măgăoaia asta şi cu telefoanele astea. Afară e frumos, e soare, sunt fete, să te duci şi tu mamă, ca un om cumsecade la un serviciu, să câştigi un ban al tău, să-ţi faci şi tu o familie, un copil.(tânarul lasă micul dejun şi se ridică de la birou, se ridică şi femeia şi o ia cu spatele către uşă continuând). Eu nu zic ca să te supăr, nu că te grăbesc, dar uite, zicea madam Ionescu că are pe cineva la Finanţe. (e ieşită deja pe uşă şi continuă de afară, tânărul stă în uşă vizibil iritat şi aşteaptă să termine). Hai măcar să stai de vorbă..

TÂNĂRUL DOMN

- Da, mamă, saru-mâna pentru cafea. Da.

(inchide uşa)

TÂNĂRUL DOMN

(către public):

- Despre asta-i vorba!

Miop - Actul II

2011-09-05T10:38:00.000-07:00

PERSONAJE

EL: Domn matur şi serios, trecut de 40 de ani

EA: Doamnă matură şi responsabilă, trecută de 40 de ani

Irina : Tânără, frumoasă, vorbăreaţă, până în 30 de ani

Ionuţ : Tânăr, elegant, pasionat de calculatoare, până în 30 de ani

DECOR

Cameră de familie în ajunul Crăciunului. Brad, masă de sărbătoare. Două uşi, una spre bucătărie, cealaltă spre hol.

(citind un pliant de oferte la market):

- Hm. Numai porcării!

(aranjând masa):

- Căutai ceva?

(lăsând oferta din mână) :

- Nu.. mă gândisem înainte de sărbători să iau un aparat de pozat mai performant lu’ asta mică şi… numai prostii. Mă aşteptam să facă reduceri mai serioase de Crăciun..

(continuând să aşeze masa):

- Şi-a exprimat ea dorinţa sau..aşa.. surpriză?

EL:

- -Surpriză, surpriză. Are unul vechi dar de când cu pixelii, trixelii aştia, (facând un gest caraghios) trebuie nou, performant. Pe vremea noastră erau doar un singur tip, conta cât de bun eşti la fixarea diafragmei, vitezei de expunere,..la developat.

EA:

- Ei hai că exagerezi! Şi atunci erau mai multe tipuri, mai multe calităţi.

EL:

- Da, dar tot trebuia să fixezi, diafragma, alea..acum orice prost face poze. E mare fotograf, ce să-ţi spun. Atunci, fotograf..era o chestie!

(oprindu-se amuzata)

– Nu înţeleg de ce te revolţi aşa. Astea sunt timpurile. Eu nu i-am luat lui Ionuţ laptop? Şi încă nu orice laptop, nu ştiu ce hard, placă..îmi tot explică ce minune e aparatul ăla.

(un pic revoltat):

- Păi calculatorul vechi ce avea? Abia era cumpărat şi ăla..de ziua lui parcă.

EA:

- Ei, da..dar(zâmbind uşor ironic) laptop-ul e laptop, calculatorul, calculator.

EL:

- Adică?

EA:

- ..păi, da, calculatorul e fix, pe când laptop-ul îl poate lua cu el oriunde. În oras, în vacanţă.

EL:

- Ia uite, ce să-ţi spun..”în oraş, în vacanţă”..Da’ ce frate, s-a născut cu el de gât? Ce trebuie să stea toată ziua cu nasul în..în..trăsnaia aia?

(împăciuitoare):

- Aşa sunt timpurile..Hai, ajută-mă să aduc şi băuturile din bucătărie că se face târziu!

(el se ridică şi aduce împreună cu ea câteva sticle şi pahare cu care completează masa de sărbătoare)

EL:

- Dar acuma unde au mai dispărut?

EA:

- Cred că sunt prin cameră pe undeva. Îi arată Ionuţ nu ştiu ce program de prelucrat poze.

EL:

(dând din cap):

- Mai bine ar fi venit să te ajute cu masa. N-au nicio responsabilitate. Sunt obişnuiţi să le vină totul pe tavă.

EA:

- Ei hai, nu e chiar aşa, şi ei trăiesc timpuri destul de dificile.

EL:

- Ei da, dificile, ce-i aşa de dificil acum. Au tot ce le trebuie, se duc la un serviciu unde nu au cine ştie ce responsabilitate, în rest..nu ştiu ce să mai cumpere..să mai inventeze că au nevoie.

EA:

- De ce îl mânii pe Dumnezeu, nu sunt atât de pretenţioşi.

EL:

- Da, mă rog…Oricum ca să facă ceva, trebuie să le spui, nu au pic de inţitativă , pic de responsabilitate.

EA:

- Nu mă pronunţ în privinţa Irinei dar Ionuţ, zic eu, dă dovadă de maturitate prin felul în care a început să rezolve problemele casei.

EL:

(aprinzându-şi o ţigară):

- Adică.

EA:

(aşezându-se)

- Ştii ţeava aia din beci care tot curgea şi o reparam, ţinea un timp şi..

EL:

- Aşa.

EA:

- A venit cu nu ştiu ce meşter de la el de la serviciu şi a schimbat-o cu totul, practic a schimbat toată ţevăria de la podea până la scurgere.

EL:

- Hai, na, nu ştiam.

Irina

(intrând) :

- Despre ce vorbeaţi.

EA:

(ridicându-se):

- De-ale noastre de-ale “bătrânilor”.

Irina:

- Ei lasă, că nu sunteţi atât de bătrâni! (se duce şi-l pupă pe obraz pe El) Mai ales tu!

EL:

- Nu-i frumos să vorbeşti aşa. De câte ori să-ţi spun să nu mai faci glume din astea.

Irina

(catre Ea):

- Hai nu te supăra, ştii doar că nu o fac cu răutate!

EL:

- Puteai să vii să ajuţi la pusul mesei.

EA:

- Las-o, ea a insistat, eu i-am spus că n-am nevoie de niciun ajutor. Nu s-a mai văzut demult cu Ionuţ şi …aşa am mai stat şi noi de vorbă. Au mai stat şi ei împreună să vorbească de ale lor..

Irina

(ridicându-se de pe marginea fotoliului):

- Păi gata, am vorbit, ai nevoie de ajutor?

EA:

- Nu, draga mea, chiar nu am nevoie, uite, am terminat. Mai aştept să se termine cu friptura din cuptor ca să nu mă ridic în timpul mesei şi gata… putem să mâncăm. Ionuţ pe unde e?

Irina:

- Ei, mai întârzie şi el un pic, (în şoaptă) Mai are ceva de împachetat.

EL:

- V-am spus să încetaţi cu cadourile astea! Sper că nu aţi cheltuit banii pe ceva scump.

Irina:

- Hai, nu ne strica tot cheful! E Crăciunul, e normal să facem cadouri. Voi nu ne-aţi luat la fiecare câte ceva?

EL:

- Mmmm!

EA:

(plecând spre bucăăarie şi zâmbind):

- Da, Irina, ai dreptate, de ce nu-i laşi în pace, e plăcerea lor.

Irina

(către el):

- Ei, ce ţi-a mai spus?

EL:

- Adică, ce să-mi spună?

Irina:

- Ce-aţi mai vorbit? Ţi-a spus ceva despre Ionuţ?

EL:

- Adică.

Irina

(uşor iritată):

- Adică, adică! Ţi-a zis sau nu ţi-a zis ceva?

EL:

- Chiar nu înţeleg despre ce vorbeşti. Mi-a spus că a schimbat nu’ş ce ţevi prin beci şi..cam atât.

Irina:

- Şi n-ai întrebat-o despre colega aia de serviciu a lui?

EL:

- Irina, ştii că nu-mi plac discuţiile astea. Nu m-am băgat niciodata şi n-am să mă bag nici acum. E major, e responsabil, face ce vrea.

Irina

(clătinând din cap):

- Totuşi.

Ionuţ

(intrând pe uşă):

- Ei …gata?

Irina

(tresărind):

- Gata ce?

Ionut:

- Masa, pregatirile..

Irina:

- Păi de unde să ştiu?

EL:

(ridicându-se din fotoliu si dând să se aşeze la masă):

- Maestrul de ceremonii e la bucătărie pentru ultimele pregatiri. E cam gata.

Ionuţ

(către El):

- Păi nu mergi până la ea să vezi dacă e gata?

EL:

(pregătit să fie iritat):

- Eu?

Irina

(împingându-l):

- Hai, hai, du-te la bucătărie un pic..

EL:

(fixându-se pe picioare mirat):

- ..păi.

Irina:

- Of, greu mai pricepi, are omul ceva de pus sub brad…eu la fel.(împingându-l), fă-ţi şi tu de lucru prin bucătăie zece minute. Hai, hai!

Ionuţ dispare şi el după cealaltă uşă şi începe să aducă pungi de cadouri pe care le aşează sub brad.

Irina

(reapare in cameră):

- Stai!

Ionuţ:

- Ce-i?

Irina:

- Stai că le încurci!

Ionuţ:

- Ce-ncurc, dragă? Oricum sunt bileţele pe fiecare.

Irina:

- Da, dar eu am unul special si vreau să-l dau la sfârşit. Să vezi ce râs o să fie.

Ionuţ:

- Pentru cine?

Irina

(arătând spre bucătărie):

- Pentru el.

Ionuţ:

- OK, uite, astea sunt ale mele, pe ale tale pune-le tu cum vrei.

Irina alege pungile aruncând câte un ochi în fiecare.

Irina:

- Când am intrat, am surprins o discuţie între ei.

Ionuţ:

- Mmm!

Irina

(asezând cadouri sub brad):

- Era vorba despre noi cred, fiindcă s-au oprit brusc.

Ionuţ:

- Adică, ce spuneau?

Irina:

- Nu ştiu. Până la urmă, conteaza?

Ionuţ:

- -Păi tu ai deschis subiectul.

Irina:

- -Ei am deschis..Mă gândeam aşa la ei..ce drăguţi sunt când stau şi vorbesc despre noi. Oare ce crezi că spun?

Ionuţ:

- Păi ce e de spus? Vorbesc despre serviciul fiecăruia, despre micile bucurii, despre griji..

Irina:

- Ţie nu ţi se pare că au îmbătrânit tare în ultimul an?

Ionuţ:

- Nu. La cine te referi?

Irina:

- Păi nu ştiu..la amândoi cred!

Ionuţ:

- Cred că exagerezi, eu nu văd nimic schimbat.

Irina:

- Bănuiesc că asta e foarte frumos.

Ionuţ:

- Eu am terminat cu aşezatul.

Irina

(scoţând un pachet mai în faţă) :

- Da, cred că şi eu.

Ionuţ

(trântindu-se în fotoliu):

- A mai venit un Crăciun.

Irina

(reaşezând globuri prin brad):

- Da…fericit aş zice.(se uită întrebător spre Ionuţ)

Ionuţ

(surprinzându-i privirea):

- Da, fericit!

Irina:

- Auzi, tu o mai iubeşti?

Ionuţ

(imitând-o) :

- Auzi, tu îl mai iubeşti? Ce fel de întrebări sunt astea? Normal, nu s-a schimbat nimic.

Irina

(hotărâtă să spargă misterul):

- Şi colega de la serviciu?

Ionuţ

(acoperindu-şi faţa cu palma):

- Aoleu, până şi tu ai aflat?

Irina

(frenetică) :

- Aha, păi vezi, deci e ceva!

Ionuţ:

- E pe naiba, nu-i nimic, vorbeşte mai încet! E o nebună care nu mă lasă în pace. Atât. Nu i-am dat în niciun fel să înteleagă că aş fi disponibil.

Irina:

- Dar nici că eşti total indisponibil.

Ionuţ:

- Ba chiar, da. A făcut o fixaţie şi i se pare ei că mă poate face mai fericit decât mă face soţia, îmi tot aduce prăjituri, îmi face cafele şi bineînţeles că toţi colegii au impresia că e ceva între noi . E o tâmpenie, nu e nimic.

Irina:

- Şi..nu are dreptate?

Ionuţ:

- Cu ce? Hai mai, lasă-mă în pace! Cauţi un motiv să te iei de mine?

Irina:

- Hoo, că nu te mai intreb nimic!

EL:

(intră pe uşă):

- Hai, gata? Ne aşezăm şi noi la masă săptămâna asta?

Irina:

- Gata, gata!

Ionuţ:

- Păi nu desfacem întâi cadourile? Parcă aşa era tradiţia.

EA:

(intrând):

- Bineînteles, eu le-am pus deja! Dealtfel o parte dintre ele se bănuiesc deja.

Irina:

- O să ne prefacem că e surpriză.

EL:

- Ei, hai odată, le desfacem, hai, fraţilor că mi-e foame!

EA:

- Hai, gata! Să punem nişte colinde şi gata.

(Dă drumul la colinde)

Irina se aşează prima lângă brad şi începe să umble printre cadouri.

Irina:

- Ăsta …ăsta e pentru tine! (îi întinde Ei cadoul).

Ea îl desface repede în timp ce ceilalţi o urmăresc.

EA:

- Un şal! Vai ce frumos e! De la care dintre voi e?

Irina:

- De la niciunul, de la Moş Crăciun!

EA:

(râzând)

– Aha, hai să te pup Moş Crăciun. (se apleacă şi o pupă pe Irina)!

Irina

(cotrobăind mai departe) :

– Ăsta e …pentru tine!(îi intinde Lui cadoul)

El îl desface sub privirile celorlalţi.

EL:

- O lavalieră! Vai ce frumos! Pe cine trebuie să pup?

Irina

(râzând) :

- Tot pe Moş Crăciun!(se apleacă şi o pupă pe Irina)

Irina

(cotrobăind mai departe)

– Iar ăsta e, bănuiesc, pentru tine!(îi întinde cadoul lui Ionuţ, care îl desface sub ochii celorlalţi)

Ionuţ:

- Un webcam RTX400! Moş Crăciun eşti mare! ( se apleacă şi o pupă pe Irina)

Hai gata, acum treci şi tu!

Irina:

- Nu, nu, nu! Şi acum cadoul comun de la cei doi Moşi Crăciuni(arată spre sine, spre Ionuţ şi spre Ea), pentru tine…(arată spre El).

El işi desface cadoul cu o figură mirată.

EL:

- Ha! (scoate un aparat de fotografiat model foarte vechi) Măi glumeţilor!(ceilalţi râd) Să ştiţi că de fapt ăsta e un aparat cu adevărat bun.

EA:

- Să-l stăpâneşti sănătos!

EL:

- Hai să vă pup, şmecherilor! (îi pupă pe toţi). Şi acum, pentru că sunt cel mai bătrân de aici, daţi-mi voie să fac şi eu pe Moşul. ( se apleacă şi ia pungile de cadou pe care le împarte). Pentru tine, pentru tine şi pentru tine!

Fiecare desface cadoul. Irina, un aparat de fotografiat ultimul tip, Ionuţ o cravată iar Ea un set de CD-uri.

EA:

- Edith Piaf, vai cât îmi doream discurile astea.

Ionuţ:

- CD-uri!

EA:

- CD-uri, discuri, tot aia, hai să te pup!(îl pupă pe El, pe obraz). Uite, astea sunt de la mine! (şi se apleacă sub brad de unde scoate trei cadouri pe care le oferă fiecăruia.) Tu, (se uita spre Ionuţ) iţi ştii deja cadoul!

Ionuţ desface pachetul unde găseşte un laptop. Se duce şi o pupă. La fel face şi Irina care a primit un telefon mobil ultimul tip şi El care a primit o pipă pe care o tot flutura in mâini.

Ionuţ se apleacă şi el sub pomul de Crăciun de unde ia ultimul pachet, pe care îl oferă Ei. Ea îl desface.

EA:

- Un colier de perle! Şi o camee! Vai! (vizibil emoţionată îl ia pe Ionuţ în braţe şi îl sărută) Unde să mai găsesc un soţ ca el?

EL:

(care o sărută deja pe Irina):

- Dar eu o soţie ca ea? La masa! La masa, ca mor de foame!

Irina

(luând aparatul de fotografiat):

- Staţi, staţi asa! Unu, doi, trei. (întorcându-se spre public şi făcându-i o poză cu blitz-ul aprins) La mulţi ani!!

Miop - Actul III

2011-09-05T10:36:00.000-07:00

PERSONAJE

El: bărbat responsabil, soţ înţelegăator între 30 si 40 de ani

Ea: visătoare, preţioasă, pretenţioasă, cu ceva internari la boli de nervi, soţia dânsului, vârsta asemănătoare

DECORUL:

O bancă într-un parc de provincie. Toamnă, sfârşit de octombrie.

Printre fagii bătrâni, chiar lângă chioşcul fanfarei, se agită împrejurul unei bănci, un pic nervoasă, de fapt doar nerăbdătoare, o siluetă tânără. Îi este frig, îi pare rău că nu şi-a luat cu ea şalul de lână. Se opreşte scurt şi parcă răzgândindu-se o ia de la capăt cu paşi din ce în ce mai studiaţi până când aproape totul se transformă într-un dans.

El stă pe bancă cu un maldăr de hârtii pe genunchi încercând să coreleze datele de pe foi.

Ea:

- Mai lucrezi mult la alea?

El:

- -Ana, doar ne-am înţeles de acasă.

( îl imită cu voce de copil mofturos):

- Ne-am înţeles, ne-am înţeles. Nu mai ai timp de mine, doar de, de…(arată către maldărul de hârtii aşezate minuţios pe servietă)

El lasa pentru o clipă mâna să se odihnească şi ridică ochii spre ea.

El:

- Ana…

Ea:

- Ce-i cu figura asta ameninţătoare, uite nu mai pot de frică. Nici când ieşim nu poţi să le laşi, te-ai plictisit de mine, asta se întâmplă, s-a întamplat de mult, de fapt, n-ai chef să recunosti, ţi-e frică!

El:

- De ce exagerezi?

Ea:

- Da, aşa sunt eu, mereu exagerez!

Cu un gest de lehamite, ea îşi reia dansul în jurul băncii. Fredonează, se opreşte, pare că încearcă să-şi amintească o continuare şi o ia de la capăt. Îl priveşte din când în când pe furiş cum lucrează, se pregăteşte să-i mai spună ceva dar renunţă ştiind că nu-l poate convinge.

Ea:

- Auzi, pantofii ăştia ai mei nu au nicio legătură cu nimic. Auzi?! Alo!!

El:

- Ana, lucrez.

Ea:

- …şi nu te poţi opri o secundă să stai de vorbă cu mine? Ce zici de pantofii ăştia, ai mei, tu nu ai văzut dimineaţă ce-mi pun în picioare? Nu puteai să zici ceva?

El:

(apăsat)

- Ana, ce au, ce e cu ei?

Ea:

(ţipând)

- Sunt aiurea, sunt absolut alături, nu se potrivesc cu nimic şi nici nu-mi plac.

El:

- O să luăm alţii. Hai, lasă-mă să lucrez, trebuie să termin până după-amiază.

Ea ezită puţin, pare că răspunsul o mulţumeşte.

Ea:

- Am văzut o pereche…dar scumpi, arată totuşi cumva.

El:

- Pe ăia îi luăm, diseară mergem şi-i cumpărăm.

Ea:

- Dacă închide?

El:

- Nu închide, îţi promit că în seara asta îi ai.

Ea îşi reia plimbarea, zăreşte la câţiva paşi o castană şi porneşte hotărâtă spre ea, o ridică. O fascinează nuanţa, maroul acela special, strălucitor.

Ea:

(ca pentru sine) :

- Ceva lung, de catifea sau mătase castanie, cu bretele, şi parfumul din Franţa, ar fi perfect pentru teatru, pentru concerte. Discretă şi în acelaşi timp strălucitoare, câtă fericire, şi perlele …La aşa ceva s-ar potrivi perfect.

(tare):

- Când mai avem drum pe la Bucureşti?

El:

- Mmm.

Ea:

- Ajungem la Bucureşti luna asta?

(pentru sine, cu ochii in aceleaşi hârtii):

- +,- 2 la sută, nu e tocmai rău.

Ea:

- Alexandru!!

El:

- Da, spune.

Ea:

- Alexandru, te-am întrebat ceva.

El:

- Hai, Ana fii cuminte, lasă-mă să termin.

Ea:

- Dar ţi-am pus o simplă întrebare, ţi-e greu să-mi răpunzi şi la o întrebare simplă sau nu mai merit atenţia ta? Iar tonul, ce-i aia “fii cuminte”?

(răsuflând):

- Ce e?

Ea:

- Nimic, nu mai are nicio importanţă.

El:

- De ce îmi faci aşa, ştii că te iubesc, de ce nu vrei să înţelegi că am puţină treabă acum, termin şi pe urmă stăm de vorbă cât vrei.

Ea:

- Cât vreau? Să-nţeleg că vorbeşti doar ca să-mi faci mie o plăcere.

El:

- Ana!

Ea:

- Mai ai mult?

El:

- Ştii că sunt presat de timp acum. La trei dau situaţia şi am terminat, pe urmă mergem unde vrei, stăm de vorbă, hai…

Ea:

- Puteai măcar să-mi răspunzi la întrebare.

El:

- Bine, îţi răspund, întreabă-mă?

Ea:

- Deci nici n-ai auzit că vorbeam cu tine.

El:

- …

Ea:

- Mai mergem pe la Bucureşti luna asta?

(calm):

- Dacă vrei tu să mergem, mergem.

(nervoasă, sătulă să mai facă alte concesii):

- Vreau!

Se aşeză pe bancă lângă el, îşi lasă capul pe spate şi incepe să urmărească norii.

(uşor patetic):

- Aceiasi nori trec şi pe deasupra mării, şi pe deasupra munţilor. Am putea să fim într-un loc minunat acum, în vacanţă. De ce s-a terminat vacanţa? Ce regulă stupidă care ne impune “sezoane” de vacanţă şi sezoane de muncă. Măcar nu trebuie să stau într-un birou. La ora asta oamenii sunt înnebuniţi în birouri, se agită, uită de vieţile lor, modifică parcă şi duratele, ies din timpul ăsta minunat, de sub umbra ceasului de bunică al cerului în favoarea cronometrelor de pe calculatoare, cască ochii răvăşiţi la ceasurile rotunde cocoţate deasupra uşilor. Aceiaşi nori, aceiaşi… (către el) Când vine vacanţa?

El:

- Poftim?

(scârbită):

- Nimic, vorbeam singură. Parcă vara a trecut atât de repede…De ce nu putem să ne luăm şi o vacanţă de toamnă? Parcă aş merge undeva, la munte. Mi-ar plăcea să zăresc pe geam, prin ploaia rece, vârfurile brazilor, verzi, albastre…Ne-am plimba dimineaţa, pe urmă aş sta în fotoliu toată după-amiaza şi m-aş uita pe geam, n-aş face nimic altceva. Doar aş sta şi aş privi afară, nu m-aş putea sătura de aşa ceva.

El:

- Poate.

(iritată):

- Poate ce? Crezi că nu pot sta să contemplu un peisaj pur şi simplu fără să mă plictisesc?

El:

- Nu, Ana, ştiu că poţi, poate vom merge două, trei zile undeva la munte.

Ea:

- Vorbeşti serios, ţi-ar plăcea?

El:

- Da, mi-ar prinde bine să ies două zile din oraş.

Ea:

- Atunci aşa rămâne. Mergem la Bucureşti şi pe urmă la munte.

El:

- O să vedem, să facem o socoteală.

Ea se ridică şi îşi reia mişcarea în jurul băncii.

Ea:

- Ştii ceva, eu nu mai suport să stăm aici, hai să ne întoarcem acasă.

El:

- Ana, hai fii cuminte, mai am puţin de lucru, tu ai vrut să ieşim, ştii că lucrez mai bine acasă, cu toate astea, uite, ţi-am făcut plăcerea şi am venit aici.

Ea:

- Adică ţie nu-ţi place. Nu-ţi plac păsările, cerul, copacii, natura, culorile, preferi pereţii gri ai casei, hârtiile şi pereţii…şi aerul închis.

El:

- Ştii bine că nu. Mă bucur că am venit împreună îm parc.

Ea:

- Atunci de ce-mi vorbeşti despre bani?

El:

- Despre bani?! Ce am spus despre bani?

Ea:

- Hai, ştii ceva, nici măcar nu eşti atent la mine.

El:

- Ana, vino lângă mine!

Ea:

- Lasă-mă!!

El:

- De ce faci aşa?

(deodata inspaimantata):

- Cum fac? Ce am făcut?

El:

- Te superi, te enervezi fără motiv.

(real şi teribil îngrozită):

- Ce vrei să spui?

El:

- Uite, ce motiv ai acum să te comporţi aşa, nu am făcut ce vrei tu? Nu ţi-am promis că diseară mergem la magazin?

(cu voce neaşteptat de liniştită însă cu ochii crispaţi de o frică rece):

- Ba da!?

El:

- Ţi-am spus că e posibil să mergem şi la munte…Ce-i cu tine?

(cântat însă întreaga faţă se incleştează nefiresc iar ochii se transformă în universuri haotice, neguri sclipind a necunoscut):

- Nimic, cu mine nu-i nimic, totul e bine, sunt liniştită! Sunt fericită.

El:

- Bine, atunci lasă-mă să termin şi mai vorbim pe urmă, da? Ana, da? E bine aşa? Ana!

Ea:

- Să nu mă duci ACOLO! Să nu mă duci, n-aş mai putea, NU…!

El:

- Hai, linişteşte-te, nu mai trebuie să mergi.

(cu neîncredere de animal hăituit):

- Nu?

El:

- Gata, hai, stai puţin lângă mine, nu te mai gândi la asta.

( cu privirea în palme şi icnind scurt, nici plâns, nici sufocare, frică sălbatică):

- Doctorii, şi…., ahh, nu mai pot suporta!

El:

- Te rog, nu te mai gândi, nu ai nici un motiv. Vrei mai bine să mergem acasă? Uite, ne oprim în colţul parcului şi bem o ciocolată caldă. După-amiază mergem la cumpărături şi la sfârşitul săptămânii, chiar la sfârşitul ăsta de săptămână mergem la munte. Unde vrei tu, hai, fii cuminte, nu trebuie să faci nimic din ce nu vrei.

(pare mai liniştită, priveşte oarecum încălzită de gând o frunză arămie):

- Nu ştiu cum poţi să trăieşti cu mine, ai atâta răbdare, îmi îndeplineşti toate dorinţele, eşti atât de bun, şi eu…

El:

- Hai, hai să mergem.

Alexandru îşi strânge hârtiile şi le îngesuie în servietă.

Lăsând părul pradă vântului pentru o clipă, Ana se ridică, trage în faţă scaunul cu rotile ascuns după bancă şi cu o mişcare de mult cunoscută îl ridică şi îl aşează în acesta.

(împingând scaunul cu rotile şi cântând ca un copil sub razele inutile şi liniştite ale sfârşitului de octombrie):

- Mergem la munte, mergem la munte!

Miop - Actul IV - Final

2011-09-05T10:33:00.000-07:00

PERSONAJE:

ŞEFU’ : 40 de ani, patron firmă de pescuit industrial, grobian cu înclinaţii spre înţelepciunea bătrânească

PETRICĂ: in jur de 40 de ani, fratele şefului şi totodată angajatul lui, este ziua lui de naştere

BARMANUL: în jur de 20 de ani, băiat de la ţară, barman in localitate

TOŢI: angajaţi in firma de pescuit a “Şefului”, grup tipic românesc, înzestrat cu oarecare talent muzical

STRĂINUL: un tânar cu plete, îmbrăcat cam sărăcăcios

UN COMESEAN

POLIŢISTUL

DECOR

Un mic restaurant dintr-o mică staţiune montană.

ŞEFU’:

-Un, doi trei şi!

TOŢI :

-Mulţi ani trăiască, mulţi ani trăiască, la muuulţi ani!

ŞEFU’:

- Şi!

ŞEFU’:

-Mulţi ani trăiască, mulţi ani trăiască, la muuulţi ani!

ŞEFU’:

-Înc-o dată, băi!

TOŢI:

-Mulţi ani trăiască, mulţi ani trăiască, la muuulţi ani!

ŞEFU’:

-Să trăieşti, băi Petrică, mânca-ţi-aş gura ta de bufalău!

TOŢI:

-Să trăieşti, băăăi!

ŞEFU’ :

(către băiatul de la bar, care stă lângă casetofon)

- Bagă băi, fraiere!

BARMANUL:

-Mă scuzaţi, dar nu o găsesc!

ŞEFU’:

(apropiindu-se de el ameninţător)(deodată pe ton blând)

- Lasă, mă, nu fii supărat că cântăm noi! (depărtându-se) Da’ te-ai şters la bot!(se pregăteşte o clipă după care începe pe ton de bas): “Puşca şi cureaua lată, Ce bărbat eram odată!

(încep şi ceilalţi şi duc cântecul atât cât îl ştiu)

PETRICĂ:

- Hai, mă, mai încet că deranjăm!

ŞEFU’:

- Ce deranjăm, băi, că suntem în varfu’ muntelui. Păi nu de-aia te-am adus aici să te sărbătorim.(se duce către el şi-l pupă zgomotos pe gură). Eşti prost!

ŞEFU’:

- Băi! “Puşca şi cureaua!” (către barman) Băi băieţaş, ce puii mei faci băi, tu nu vezi că stă oamenii ăştia pe uscat?

(barmanul toarnă cu masura wiskey în paharele de pe bar)

ŞEFU’:

- Băi, băi, ce faci băi?! Ia vino, mă încoace cu sticla aia! Băi, vino, mă încoace când îţi zic!(barmanul se apropie timid cu sticla în mână, Şeful i-o smulge şi o trânteşte pe masă) Las-o, bă dracu-aici! (către barman) Auzi, mă, da gagici n-aveti? O gagicuţă de pe-aici de pe la voi, să pună la băieţi în pahare. Una d-aia rumenă şi pietroasă?(barmanul dă să plece). Stai bă, unde pleci aşa? (îl agaţă de haină) Ce te băţoşeşti aşa, ce tu nu ai cocoşel? (îi trage un bobârnac în zona genitală după care râde tare împreună cu cei de la masă)

PETRICĂ:

- Şefu, şefu! Da ia-ntreabă-l a pus mâna vreodata pe un bulan de gagică?

ŞEFU’

(către barman)

– I-auzi băi ce întreabă băieţii! Tu ai gagică?

BARMANUL :

- Vă mai ofer ceva?

ŞEFU’

(către băieţi, maimutărindu-l pe barman):

- “Vă mai ofer ceva?” Băi da’ ce stilaţi e ăştia pe la ţară? Ce să ne oferi tu? Pă tine? (se râde zgomotos la masă) Ad’-o pe gagică-ta să vadă şi ea bărbaţi adevăraţi!

PETRICĂ

(împăciuitor):

Lasă-l, bre şefu’!

(afară şuieră vântul)

ŞEFU’:

- Bă, da ce vânt se porni!

UN COMESEAN

: - ..şi plouă de rupe!

ŞEFU’

(luând un pahar plin):

Lasă mă, să plouă, să crească grâu’!

PETRICĂ:

- Da bre, da noi cum plecăm de-aci? Mata ai jeep, da’noi cum coborâm pe noroiu’ ăsta?

ŞEFU’:

-Lasă, bă că vă trag eu pe toţi, nu toată viaţa v-am tras după mine!

UN COMESEAN

: - Traiască şefu, că şefu bea, şefu plăteşte…

ŞEFU’

(aruncând cu o felie de pâine după comesean):

-Bă, ‘ţi-ar capu’ al dracu’!

( Uşa de la intrarea în bar se trânteşte de perete. Toţi se întorc. Intră un tip la vreo 30 de ani, pletos şi cu haine un pic sărăcăcioase)

STRĂINUL:

- Scuzaţi, vântul a trântit-o!

ŞEFU’

(mormăind, se întoarce către masă)

- Intră, mă şi tu mai uşor!

(Străinul se îndreaptă spre bar, între timp, cei de la masă continuă să vorbească în şoaptă şi să râdă)

BARMANUL:

Vă pot servi cu ceva?

STRĂINUL:

- Dacă nu vă supăraţi, unde este toaleta şi dacă aveţi un prosop să mă şterg şi eu un pic pe cap.

(Barmanul îl măsoara un pic, pe urmă se apleacă şi-i dă un prosop de sub bar apoi îi arată cu degetul direcţia spre uşa de la toaletă)

ŞEFU’

(după ce străinul a intrat la baie):

- Îl cunoşti pe haighlander-ul ăsta?

BARMANUL

(puţin încurcat):

- Ce..?

ŞEFU’

(răstit):

- Îl ştii, bă, p-ăsta?

BARMANUL:

- Nu, de unde să-l ştiu?

ŞEFU’:

- Io parcă l-aş cunoaşte de undeva.

BARMANUL:

- Se poate..

ŞEFU’:

- Se poate pe naiba, tu nu vezi că eşti prost?

PETRICĂ:

- Şefu! O fi vreun student d’ăla, nu vşzuşi ce plete are?

ŞEFU’:

- Toţi pletoşii ăştia nu fac cât un prost cumsecade. Nimic nu s-alege de ei în viată, nimic. Auzi! Îi tragem după noi toată viaţa iar ei se ţin de taclale şi cărţi.

PETRICĂ:

- ..şi de muzica aia a lor.

ŞEFU’:

- Mă piş pă muzica lor.(apoi tare) Puşca şi cureaua lată…(ceilalţi îi ţin isonul)

STRĂINUL:

(iese de la baie şi se îndreaptă spre barman cu prosopul în mână)

– Mulţumesc.

(toţi cei de la masă îl urmăresc cu coada ochiului)

BARMANUL:

- Vă mai pot servi cu ceva?

STRĂINUL:

- Un ceai dacă aveţi, v-aş fi recunoscător.

BARMANUL:

- De care să fie? Lămâie, fructe de pădure, măceşe, tei..

STRĂINUL:

- Tei, vă mulţumesc! Dar am o problemă, acum am coborât de pe munte şi n-am la mine niciun ban.

ŞEFU’:

(care în tot acest timp trăsese cu urechea la conversaţia celor doi):

- Teiul te blegeşte la puţă, băi!

(Toţi cei de la masă izbucnesc în hohote de râs)

ŞEFU’:

- Bea şi tu o vodcă, ca bărbaţii!

(iar râsete)

STRĂINUL:

- Mulţumesc pentru bunele intenţii dar nu beau. Poate că băutura e cel mai mare blestem care s-a abătut asupra omenirii.

ŞEFU’:

(întorcându-se de-a binelea pe scaun)

– Hai na! Da’ de ce să fie băutura blestem?

UN COMESEAN

(în băşcălie):

- Că-ţi baţi nevasta şi copii.

ŞEFU’:

- Da’ ce, de la băutură îţi baţi nevasta? O baţi fiindcă eşti prost, n-are nicio treabă băutura. Nu băutura e blestem (întorcându-se către comesean) capul tău prost e blestem.(râde tare)

BARMANUL

(către străin) :

- Păi şi cum să facem?

ŞEFU’

(care îl aude)

– Lasă mă, că plătesc eu, dă-i fraierului ceaiul!

STRĂINUL

(zâmbind îngăduitor)

– Mulţumesc! Răsplata celui milostiv e mare.

ŞEFU’:

- Da, da, bine mă..

(Barmanul pregăteşte ceaiul, Străinul se aşează la o masă)

ŞEFU’

(către străin):

-Şi de unde vii pe vremea asta.

STRĂINUL:

- Cum am spus, vin de pe munte.

ŞEFU’:

- Păi cum, aşa, fără rucsac, fără nimic.

STRĂINUL:

- Toate ale mele sunt cu mine.

ŞEFU’:

- Băi, s-a rupt calu’, ia că avem un filozof printre noi. Asta cu “toate ale mele sunt cu mine” a zis-o Socrate, aaa?(către comeseni) Ce credeţi, bă că dacă stau cu nişte lepre ca voi înseamnă că n-am citit la viaţa mea? Am citit băi, ameţiţilor, am citit cât voi toţi la un loc şi cât tot neamu’ vostru. (ridicând paharul) Hai noroc!(întorcându-se către Străin) Hai să trăieşti băi poetule!

STRĂINUL:

- Să fiţi sănătoşi!

ŞEFU’:

- Să fim, să fim.(gândindu-se un pic). Păi stai mă, şi nu-nţeleg, ce căutaşi pe munte aşa, fără rucsac, fără prieteni?

STRĂINUL:

- Prietenii mei sunt toate cele ce se văd şi cele ce nu se văd.

(pauză, toţi rămân suspendaţi, după care urmează un “Aaaaa” general. Barmanul îi aduce ceaiul şi-l lasă pe masă)

STRĂINUL:

- Mulţumesc încă o dată, tu mi-ai dat astăzi un ceai, tatal tău din cer îţi va da să bei înzecit din cupa mântuirii şi luminii.

ŞEFU’

(care iar trăsese cu urechea, se ridică de la masă şi se îndreaptă spre masa străinului)

– Băi, ia stai aşa, ce-i cu tine, băi băiete? Acuma, râdem, glumim da’ eu trebuie să pricep ce hram porţi. (se proţăpeşte pe un scaun de la masa străinului şi face un semn barmanului) psttt, băi, ia adu aici la băiatu o cafea, că ăsta a început să mă enerveze.

BARMANUL:

- Vă rog, nu vreau scandal…

ŞEFU’:

- Ce scandal mă, stau şi eu cu omul de vorbă.

(Străinul zâmbeşte, Şefu se uită chiorâş la zâmbetul lui dar se decide să-l treacă cu vederea)

ŞEFU’:

- Ia s-o luam cu începutul, cum te cheamă băiete?

STRĂINUL:

- Cristi!

ŞEFU’ (întinzând mâna)

– Îmi pare bine, nea Andrei!(se aşează mai bine pe scaun după care strigă către barman) Vii, băi cu cafeaua aia?

BARMANUL

(preparând cafeaua cu gesturi grăbite):

- Imediat, imediat!

ŞEFU’

(către străin):

- Şi cu ce te ocupi tu, băi Cristi?

STRĂINUL

(sorbind din ceai):

- Acum, cu nimic!

ŞEFU’:

- Cum, mă cu nimic, şi din ce trăieşti?

STRĂINUL:

- Tatăl meu din cer îmi dă tot ce am nevoie.

ŞEFU’:

- Hai nu mai spune!(stă un pic şi se gândeşte) Păi şi de ce nu ţi-a dat şi ceai?

STRĂINUL:

- Păi, mi-a dat!

ŞEFU’:

(ramane un pic pe gânduri după care trânteşte un pumn în masă şi se întoarce zâmbind către prietenii săi):

- Băi, ştii că are dreptate?

BARMANUL:

(punând cafeaua pe masă):

- Cafeaua dumneavoastră.

ŞEFU’:

- Da, mă, merci! (către străin) Păi şi ce faci, umbli aşa teleleu prin munţi?

STRĂINUL:

- Nu, pe munte am stat numai 40 de zile…am avut o treabă!

ŞEFU’:

- 40 de zile, zici, ă? (stă şi se gândeşte adânc) şi acu’, acu’ ce faci?

STRĂINUL:

- Acum am coborât de pe munte şi urmează să pornesc prin lume..

ŞEFU’:

(ironic)

- Aşa..prin lume. Şi maică-ta si tac-tu nu zic nimic? Nu ar trebui să fii şi tu la casa ta, să-ţi cauţi o nevastă, un loc de muncă?

STRĂINUL:

- Munca e bună şi frumoasă dar e făcută doar pentru a sluji sufletului. Omul e călător pe acest pământ şi dator sieşi doar cu lumina sufletului. Când omul a muncit întâia oară, a făcut-o pentru a putea să mănânce, alungat din grădina raiului el nu a fost părăsit de tot de tatăl său din cer. I-au rămas câmpurile cu roade, apele cu peştii şi văzduhul cu păsările. Oare nu e de-ajuns? Tot ce e mai mult decât pânza care-l acoperă şi coaja de pâine care-l ajută să trăiască, e trufie. De aceea şi munca, făcută a sluji altceva decât măruntele nevoi ale trupului, e trufie.

(Se aşterne linişte şi la masa petrecăreţilor. Barmanul se opreşte şi el din şters pahare. Toţi ochii se aţintesc spre şef.)

ŞEFU’

(scărpinându-se în cap):

- Na, că aici m-ai cam încurcat. Atunci se cheamă că tot ce făcurăm noi, adica io, ăştia de aici, tata, bunicu şi care or mai fi fost, fu degeaba.

STRĂINUL:

- Tot ce nu a fost pas pe calea mântuirii a fost zădărnicie.

ŞEFU’ :

- Daaaa?

STRĂINUL:

- Da.

ŞEFU’

(stă un moment pe gânduri):

- Şi firma de pescuit?

Străinul:

- Şi.

ŞEFU’:

- Păi dacă nu făceam eu firma asta de pescuit, ăştia nu mai aveau loc de muncă, o pâine pe masă pentru copii..

STRĂINUL:

- Dumnezeu avea grijă de ei.

ŞEFU’:

(râzând):

- Nu ştiu de unde scoţi mata chestiile astea, dar eu ştiu că Dumnezeu dă dar nu-ţi bagă şi-n traistă.

STRĂINUL:

- Nu-ţi bagă, dar vezi dumneata, Dumnezeu le-a băgat în traistă prietenilor dumitale.

ŞEFU’:

- Păi cum lor da şi mie nu?

STRĂINUL:

- Ba ţi-a băgat dar nu ţi-ai dat seama. Dacă firma de pescuit despre care vorbeşti ar fi fost făcută doar ca să le dea de muncă acestor oameni şi dumitale o modestă pâine, atunci se cheamă că te-ai mântuit prin dragostea ta de oameni.

ŞEFU’:

- Băi să fie!

STRĂINUL:

– Dacă însă ai făcut-o întru slava ta şi îmbogăţire, atunci Dumnezeu inzecit iţi va lua în viaţa de apoi.

ŞEFU’:

(ridicându-se)

– Da de ce să-mi ia, ce el a stat pe baltă? El a tras de odgoane? El a rămas fără un ou în frigider când a fost criza financiară?

STRĂINUL:

(tainic)

– În toată vremea aceea el a fost lângă tine.

ŞEFU’:

- Mda. O fi şi cum zici mata, că şi eu sunt credincios şi ma duc la biserică.

STRĂINUL:

- E bine că te duci la biserică…dar asta nu te face credincios.

ŞEFU’:

- Păi cum, că dau şi la săraci. (întorcându-se către masa camarazilor săi şi râzând cu jumătate de gură). Uite, la săracii ăştia.

STRĂINUL:

- Şi asta e bine, dar nici asta nu te face credincios, deşi de bună seamă e un pas spre mântuirea sufletului tău.

ŞEFU’:

- Păi, aia nu, aia nu, fă-mă şi pe mine să pricep, ce ar trebui să fac?

STRĂINUL:

- Să crezi.

ŞEFU’:

- Păi nu-ţi zisei că cred?

STRĂINUL:

- Cu tot sufletul şi cu toată mintea ta.

ŞEFU’:

- Păi, ce, eu am timp să mă gândesc la asta. Când trec pe lângă sfanta biserică, fac o cruce, trei dacă nu-s grăbit, zic “Doamne ajuta” şi ..

STRĂINUL:

- Uite, vezi, asta am venit să vă zic vouă.

ŞEFU’:

(uimit):

- Adică ce?

STRĂINUL:

- Dacă ai fi trăit în vremurile de demult, Andrei, ţi-aş fi spus că, să mergi la Casa Domnului e lucru de căpătâi, să-ţi faci sfănta cruce, iarăşi, să miluieşti săracii deasemenea. Acum ai crescut. Acum îţi zic ţie şi celorlalţi: caută să nu te înşeli pe tine. Făcând toate acestea îţi spui ţie însuţi că ai credinţă..şi treci mai departe. Uiţi să-l porţi pe Domnul Dumnezeul tău în suflet şi în gând în toate ce le faci. Atunci, toate cele ce ies din mâinile tale pierd sfinţenia lucrului făcut în numele Domnului. Banul îl dai celui nevoiaş de lângă tine dar făcând asta, uiţi că trebuie să-i dai dragostea şi înţelegerea, nu mai priveşti în sufletul lui, nu-l mai înţelegi, nu-l mai iubeşti şi mai ales nu-l mai asculţi. Poate nu banul pe care îl pui în palmă îl vrea în primul rând ci altceva. La fel, când intri în biserică sau treci doar prin faţa ei, prin gestul tău cauţi să-l plăteşti pe Dumnezeu la fel cum ţi-ai plăti dările către cetate. L-ai întrebat pe Dumnezeu dacă asta vrea de la tine?

ŞEFU’

(cu gura căscată):

- Păi cum să-l întreb?

STRĂINUL:

- Asta ar trebui să ştii singur dar cum spui că eşti ocupat cu pescuitul(arată cu degetul către masa plină cu băutură), am venit să-ţi spun eu. Ţie şi celorlalţi.

ŞEFU’

(către băieţii de la masă)

- Băi Petrică, adu-mi şi mie un wiskey, că am nevoie de-o tărie.(către străin) Aşa deci..

STRĂINUL: …

ŞEFU’:

- Păi şi eu acu’ ce să fac?

(Petrică îi aduce paharul şi se aşează şi el pe un scaun lângă cei doi)

PETRICĂ (către străin):

- Auzi, vreau să te întreb şi eu ceva.

STRĂINUL:

…

PETRICĂ:

- Cum ziseşi că-ţi zice?

STRĂINUL:

- Cristi. Cristian.

PETRICĂ:

- Da lu’ tac-tu?

STRĂINUL:

- Iosif.

PETRICĂ:

- Dar lu…las-o moartă! Auzi, da tu, aşa, de felul tău ce eşti, un fel de călugar, stai la vreo mănăstire.

STRĂINUL:

- Într-un fel..da. dar pe dumneavoastră cum vă cheamă dacă nu vă e cu supărare?

ŞEFU’:

- Mie-mi zice nea Andrei, cum ţi-am spus iar ăsta e frate-miu, Petrică.

(toti tac privindu-l cu ochi mari pe străin. Acesta mai ia o gura din ceai dupa care se ridică)

STRĂINUL:

- Ei, de-acum eu trebuie să plec. Am o cale lungă de bătut şi ceasurile sunt numărate.

ŞEFU’:

(sare şi el in picioare) :

- Stai, bre, cum pleci aşa, şi pe noi cui ne laşi?

STRĂINUL

(uitandu-se peste scenă şi sală):

- Vă las cu Dumnezeu…şi cu petrecerea dumneavoastră.

PETRICĂ:

- Păi nu vrei să te ducem unde ai nevoie?

STRĂINUL:

- Adică vreţi să mergeţi cu mine?

ŞEFU’:

(uitandu-se peste scenă şi sală)

- Păi…aici am cam terminat.

STRĂINUL:

- Bine. Vă aştept afară. Încheiaţi-vă şi voi socotelile pe aici, luaţi-vă hainele şi …pe urmă mergem.

Pe uşă năvăleşte un poliţist în uniformă.

POLIŢISTUL:

(către barman)

- Băi a lu’ Iuda, băi, nu văzuşi unu’ pletos p-acilea, că-l caută unii de la judeţeană. (zărindu-l pe tânăr). Băi gagiule, aci în bătătura mea ţi-ai găsit tu să-mi faci probleme?(îndreptându-se spre el şi pregătindu-şi cătuşele) Eşti arestat pentru vagabondaj!(îl bruschează, îi pune cătuşele). Stai tu un pic pe la noi pe la bulău şi pe urmă sa vină ăia de la Judeţ să te ia. Poate puşcăria îţi mai bagă minţile în cap. Şi te şi tunde. Paştele mamii voastre de pletoşi, prostiţi lumea cu gărgăunii voştri.(către public, ieşind cu arestatul). Şi voi ce căscaţi gura p-acilea? Marş la muncă şi terminaţi cu tâmpeniile!(ieşind) Ţara are nevoie de muncă, nu de frecat menta pă la Căminilii Culturale!

Cortina

Teatrul de strada

2010-01-18T23:39:00.000-08:00

Ce-ati face daca intr-un parc, pe o banca, doua persoane ar incepe un dialog interesant insa pe un ton destul de ridicat. Poate ati trece, cu siguranta, insa cativa dintre voi v-ati opri si de la o oarecare distanta, ati asculta macar ceea ce se spune. Oprindu-va, veti antrena si pe altii, dialogul isi va continua cursul, se vor spune adevaruri ofensive sau mai putin, veti gandi, veti zambi jenati, veti mai zabovi. De banca se apropie o a treia persoana care intra in dialog cu cei doi, chestiunea se complica, lucrurile devin din ce in ce mai interesante si tot asa pana cand, intr-un sfarsit, dialogul se opreste iar cei implicati in poveste va vor anunta ca a fost o piesa de teatru.
Da, uneori artistul interpret sau autorul piesei doresc alt public decat cel care vine cuminte in fiecare saptamana in sala de spectacol. Pe de alta parte, multi dintre acestia din urma nu gasesc intotdeauna timpul sau cheful sa ajunga in sala, o parte dintre ei nu gasesc nici banii sa o faca, asa ca, insetati de frumusete si incapabili sa traiasca in afara ei, se plimba prin parc.
Saptamana urmatoare, batraneii care asistasera la povestea de vi-o spusei, se plimba, dragii si scumpii de ei pe aleile aceluiasi parc. Intr-un colt de spatiu verde, la un ceai, trei doamne si doi domni imbracati in costume de epoca reproduc un fragment dintr-un film de Mihalkov. Sufletul freamata, ochii se umezesc, ziua este imbracata pentru ei in straie de sarbatoare, poate chiar toata saptamana, rolul artei a fost atins.
Sunt doua sau trei lucruri de spus despre teatrul de strada.
El a existat intotdeauna, in evul mediu, aceasta forma de manifestare artistica, parte a artei laice, a reusit sa aduca atat in teartru cat si in muzica influenta care a spart globul de sticla al formelor de arta sacra si a condus la marile realizari ale epoci clasice si mai ales romantice. Rolul sau era acela de a oferi o alternativa vie si ieftina de arta, adresata publicului larg.
Imprumutand intr-o oarecare masura mijloace de expresie ale acestui gen, prin anii, 60-70, comerciantii americani realizau un soi de reclame live, starnind un viu interes dar nereusind decat in mica masura sa atinga scopul final, cel al vanzarii produsului, datorita publicului restrans carora li se adresau. Ramane insa vilva care s-a creeat in jurul acestei forme de reclama.
Piesele prezentate astazi de catre companiile care practica teatrul de strada, sufera dupa parerea mea de marea meteahna a imitarii unui gen de spectacol depasit. Cu alte cuvinte, zic eu, desi au avut o intuitie, o idee buna in reabordarea acestui gen, nu au fost capabili sa-si duca gandul pana la capat, textele si decorurile folosite fiind aceleasi cu cele ale evului mediu. Sunt convins ca exista public si pentru astfel de teme, teatrul de balci ori teatru de clovni, totusi zona din creierul meu responsabila cu marketing-ul urla ca alegerea unui alt gen de repertoriu, ar fi mult mai aproape de gustul publicului actual, nici atat de rasat si nici atat de handicapat incat sa guste astfel de teme.
Cred cu tarie in teatru, ca in forma artistica cu cea mai mare audienta si in urmatorul veac dar cu aceeasi hotarare consider ca trebuie sa-si regandeasca formele de expresie ale ultimelor decenii, intrucat, pe masura ce trece timpul, devine ilustrarea perfecta a expresiei: Mai intai faci pe prostul, pe urma faci pe desteptul, totul e sa nu faci pe tampitul.

Saga virtuala

2010-01-18T01:56:00.000-08:00

Nevoia noastra din ce in ce mai acuta de frumusete, dreptate sociala, credinta in valori autentice, relatii umane sincere si bazate pe premiza bunelor intentii, dau nastere in fiecare zi, in fiecare an, unei stari de frustrare care a pus stapanire pe noi. Coplesiti de aceasta, hai sa-i spunem “depresie sociala” folosim ca supapa, fie filmul ori serialul de televiziune, fie jocurile de calculator, in special cele care ne propun o viata alternativa cu personaje simulate de calculator sau reale in cazul ultimelor jocuri de retea. Demonstratia acestei stari de fapt rezida in numarul incredibil de jucatori de pe serverele Warcraft, e-Republik sau Second Life. Nu este de uitat categoria celor care gasesc supapa acestei nemultumiri in lectura unor carti.
Fara pretentia de a inventa roata dar constient fiind ca marile idei sunt doar imbunatatiri ale unora mai vechi, imi permit sa fac scurte comentarii ale modalitatilor de divertisment descrise mai sus ca si alternativa la “depresia sociala” si sa propun astazi, in continuarea postarilor anterioare o noua forma de exprimare artistica si in acelasi timp de relaxare.
Atat filmul cat si cartea, desi admirabil concepute datorita faptului ca realizatorii acestor doua genuri sunt totusi niste profesionisti, sufera de marea hiba a lipsei de interactivitate. E adevarat, de-a lungul timpului s-a incercat modelul serialului interactiv a carui desfasurare este controlata de votul telespectatorilor. Oricare ar fi rezultatul, el nu reprezinta in acest caz o interactivitate reala, fiind opera unei decizii de grup, finisata de aceasi realizatori.
In cazul jocurilor realizate pe calculator, fie ele singleplayer sau in variantele pentru retea, interactivitatea exista, este chiar element fundamental, insa aceasta se margineste doar la actiuni. Bine, bine, o sa spuneti dar despre ce altceva ar trebui sa mai fie vorba. Ei bine, ar mai trebui sa fie vorba despre comunicarea starilor, despre sentimente, despre dialog in forma lui literara si neefemera. Mai pe romaneste, pot controla personajul creeat de mine in doar ceea ce priveste actiunile acestuia. El, nu sunt eu, nu ma reprezinta decat ca o masura a deciziilor de care sunt capabil, nu-mi exprima starile, nu creeaza in mine emotii rezultate din interactiune cu ceilalti jucatori sau cu personajele creeate de computer. Niste baieti se ocupa in sensul asta de inteligenta artificiala, se spune ca ar avea succes dar cui ii pasa. Mie nu, cel putin nu din punctul asta de vedere.
Asadar, am stabilit ce lipseste unuia dintre genuri si ce lipseste celuilalt. Exista o linie mediana care sa dea nastere unui gen imbunatatit? Daca mai adaugam ca ingredient nevoia fiecaruia dintre noi de a ne exprima ideiile si sentimentele(vezi numarul imens de bloguri) este, zic eu posibil sa gasim un gen lipsit de acele neajunsuri.
Iata ce propun: O cetate medievala sau chiar un oras, cu alte cuvinte o structura geografica capabila sa ofere suportul interactiunilor. Vorbesc evident de spatiul virtual. Fiecare player, blogger, frustrat, scriitor ratat, om singur, cetatean nemultumit de meseria pe care si-a ales-o, ma rog orice tovaras sau tovarasa care vrea sa intoarca pentru o ora pe zi spatele societatii reale, in favoarea unei realitati virtuale mai respirabile, se muta, virtual bineanteles intr-un spatiu din aceasta cetate. isi alege un stil de viata, in sensul ca poate opta sa traiasca din pescuit, poate fi preot in acel oras, rentier, cronicar, filozof, ma rog orice are chef si incepe sa-si scrie viata. Grijile, framantarile, ideile , bucuriile, ceaiurile de la ora 5, aventurile pe mare. In plus, din cand in cand, ca in orice roman care se respecta, intra in dialog cu ceilalti locuitori, in acelasi mod in care o facem in fiecare zi pe mess. Dialogurile se copiaza si se lipesc si ele in acest roman. Poate participa la adunarile din agora sau la predicile din biserica, poate ridica probleme, se poate casatori, se poate imbraca dupa bunul plac sau poate discuta lejer pe ulita, toate aceste actiuni incununate de sentimentele care il incearca cu aceste ocazii.
Specie a romanului fluviu, saga virtuala se deosbeste de romanul clasic prin aceea ca personajele nu sunt rodul imaginatiei unui singur autor, ci oameni reali cu reactii imprevizibile. Se deosebeste de simulatoarele de realitate prin aceea ca nu margineste capacitatea de interventie a utilizatorului la actiuni.
In incheiere sa va mai spun ceva, Platon a imaginat o republica in care valorile morale sa fie baza oragnizarii societatii, Plotin a incercat sa o puna in practica dar a esuat, Thomas Morus a imaginat si el o astfel de lume. Francis Bacon o scris o carte numita “Noua Atlantida” in care a imaginat o societate perfect ordonată şi o religie a armoniei. Utopia a constiuit dintotdeauna, prin insusi definitia termenului o aspiratie a omenirii, poate ultima. Marea hiba a fost ca niciodata nu a putut fi pusa in practica niciuna dintre aceste tipuri de societate, si e normal, cine ar avea resursele sau ar fi dispus sa-si puna pretioasa viata in slujba unui experiment.(In afara astora care am suportat volens-nolens comunismul). Acum avem la dipozitie mijloacele tehnice pentru a verifica, macar de amorul artei, viabilitatea acestor idei. De ce? Pentru ca oricum, daca nu stim ce vrem stim cu siguranta ce nu vrem, pentru ca e distractiv, pentru ca aspiram de cateva mii de ani la asa ceva si pentru ca oricum pierdem vremea aratand pe bloguri ce scriitorii lu’ peste suntem.

Neo-povestea

2010-01-14T01:38:00.000-08:00

Uitata ori citita pe furis, in vremea din urma, povestea a ajuns sa se constituie in mijloc de psihoterapie la autori precum Nossrat Peseschkian, vanata prin anticariate ( vezi Golestan de Saadi) dar de cele mai multe ori ceruta mai in gluma mai in serios de soti ori sotii in cautarea unei explozii interioare de culoare si frumusete cu happy-end (vezi partenerul de viata “Spune-mi o poveste!”).
O.K., o sa spuneti dar orice film e o poveste. Asa e, intr-un anumit sens este o poveste doar ca avand o puternica legatura cu realitatea, nepermitand iesiri in afara legilor fizicii asa cum o cunoastem astazi si incarcata fiind cu stari neutre, violente sau negative si in foarte mica masura pozitive fuge de specia literara cu acelasi nume. La urma urmelor, ce tot teoretizez atata, stiti cu totii ce e o poveste.
Baietii de mai sus, cei care se ocupa cu scormoneala in polonicul de creier cu care ne mandrim atata, au impartit chiar aceste povesti, in instrumente terapeutice pentru copii si pentru adulti. Difera evident natura continutului dar esenta, zic eu, ramane aceeasi si in special, elementul comun, interesul irezistibil pe care-l produce, forta de atractie hipnotica.
Nu ma credeti?
Hai sa va spun o poveste!
Mi s-a povestit ca odinioara un mai-mare azvarli o piatra in capul unui biet dervis, care nu putea sa se razbune. Omul lua piatra si-o pastra. Am glumit nu va spun nicio poveste, am vrut doar sa va arat cum va schimbati brusc pozitia pe scaun si deveniti foarte atenti.
Iar trebuie sa adaug ca, in momentul de fata, dincolo de atractia pe care o exercita, povestea trebuie interpretata, trebuie adusa intr-un cadru adecvat. La lumina focului ori la vuietul viscolului, in mijlocul naturii varatice la ceasul pasarilor de noapte, spusa de batran cu barba ori de nimfa in strai lung si alb, scrasnita de barbat aprig, imbracat in zale, zisa in cor blond de ingeri.
E diferita de forma de dialog propusa ieri, prin faptul ca e unilaterala. Spectatorii sunt muti, “vad cu ochii mintii”. Tentatia imensa este aceea ca, astia din urma, cei dintre sedile, sunt cei mai buni realizatori de efecte speciale iar imaginile realizate de ei se intiparesc mai adanc decat orice scenografie, evadeaza in fata aspectelor care nu le plac din motive personale si mangaie dureri vechi in fata unor pilde cu straie de vesnicie.
Specie a povestii de copilarie, de provenienta araba, asiatica, africana ori europeana, utilizand mijloace de expresie adecvate publicului matur, spusa si nu citita de artist, presarata la nevoie cu cantece, avand un carcter profund pozitiv, folosind imagini fara niciun punct comun cu realitatea imediata, pilduitoare ori nu, spusa la ceas si loc potrivit.
Acum hai sa va si spun o poveste!
Ia cumparati bilet ca si artistii e oameni!

Neo-dialogul socratic

2010-01-12T22:30:00.000-08:00

Deoarece psihologi sunt ocupati cu supravietuirea, trend-watcheri cu toalele si specialistii in marketing cu criza, am sa va propun eu cateva forme artistice viabile in supraofertantul dar plicticosul secol XXI.
Astazi va propun Neo-dialogul socratic.
Imaginati-va urmatoarea scena: Intr-o livada, la o masa asezata cu tot dichisul, un actor imbracat si aranjat conform stilului rusesc de secol XIX, interpreteaza sau improvizeaza pe teme la fel de rusesti, inconjurat de public comesean care si-a rezervat din timp bilet si a aparut punctual conform indicatiilor de tinuta. Masa inclusa, servita de mujic cu caciula de cazac.
Alta: Un specialist in cultura si civilizatie araba, tine o conferinta cu public restrans pe o plaja ceva mai izolata, asezat pe nisip, imbracat corespunzator, inconjurat de obiecte specifice lumii pe care o prezinta. Participantii asezati turceste la umbra cortului arab sunt incurajati sa deguste narghilea si sunt serviti cu cafea inmiresmata cu cardamon sau pura arabica ori cu ceai marocan de menta(sa-mi aduceti aminte sa va dau reteta!).
Hai inca una: Un batran veteran cu talc pe buze, raspunde la intrebari despre viata, casatorie, munca, biserica, unei adunaturi de blazati de la oras, aflati in depresie ori puncte de cotitura ale vietii. Se da si tuica si slana, se spun povesti. Promotional se invata a doinii ori a grumajii, sprijin mare in viata plina de lovituri.
Asadar, forma a dialogului socratic, cu ceva imprumuturi din teatru ori din conferinta publica, adresata unui grup restrans de persoane, avand o anumita tema si presupunand participarea activa a publicului. Diferita de teatrul interactiv prin lipsa caracterului ofensiv in fata unui public larg, diferita de conferinta prin lipsa carcterului impersonal.
Oragnizarea unor asemenea spectacole presupune oarecum imbinarea acelorasi elemente: un artist, un scenariu, neaparat un loc de desfasurare perfect adecvat ideii artistice, decoruri, costume.
Concluzie: Sunteti la mare, megafoanele va invita la spectacol cu Tociu si Palade, oaspete special, Florin Salam, la televizor sunt stiri si filme. Pe faleza sunt terase si shaworme, eu va invit in cortul meu inconjurat de faclii, ca sa va spun povesti arabe si sa va dau narghilea, curmale si cafele, nu veniti la mine? Hai nu serios!! Exceptand cafelele si narghileaua, la Socrate a mers, la Isus a mers, la mine de ce n-ar merge?

Sfarsit

2010-01-11T23:42:00.000-08:00

In sfarsit, dupa lungi postari plictisitoare, inchei astazi introducerea acestui an, drept pentru care voi trage cateva concluzii privitoare la doua directii majore: serviciul si banii pe de o parte si modalitatile de divertisment pe de alta.
Asadar, prieteni, serviciul nu este si nu trebuie sa devina un scop in sine. Omul este facut pentru dragoste, contemplatie, umblat hai-hui si in nici un caz pentru a sta inchis 8-10 ore pe zi intr-un birou.
Deoarece nu toti suntem privilegiati, este bine sa alegem cu grija ceea ce urmeaza sa facem in viata, in asa fel incat, micul mestesug pe care il stapanim si care face parte din structura noastra si nu reprezinta o specializare aleasa pe cine stie ce criterii, sa ne aduca odata cu suma de care avem nevoie si pe care ne-am calculat-o treji fiind, o stare de continua fericire si relaxare.
Nu va mai lasati stapaniti de nevoi artificiale! Bucurati-va de lucrurile esentiale si scoateti maximul de potential din obiectele pe care le aveti. Amintiti-va ce mult reprezenta un aparat de radio la un moment dat si cata bucurie putea sa aduca. Inca poate, acordati-i doar toata atentia voastra!
Deveniti independenti, rupeti lantul in care sunteti tinuti prin identificarea celor cateva lucruri care va fac fericiti. Nu depuneti mai multa munca decat este nevoie si intotdeauna faceti ceea ce va place cu adevarat. In ziua de azi se pot face bani din orice.
In privinta divertismentului, sunt mai multe lucruri de spus. Prefer sa va propun in posturile urmatoare modalitati adaptate tendintelor actuale si pulsiunilor omului modern. Tot ce vreau sa va spun aici este ca, dupa 15 ani in care am incercat tot ce se putea incerca am ajuns sa fiu la fel de blazat ca si voi. E timpul pentru o noua era a distractiilor e vremea pentru noi cai de transmitere a ideii artistice. Nu va mai lasati hipnotizati! Distractiile actuale sunt plictisitoare si invechite. Cautati inauntrul vostru lucruri care va fac sa va simtiti bine cu adevarat, scotandu-va total din ritmul egal impus de societate.
Incepeti sa traiti liberi!

Cartile nu mai e smecherie!

2010-01-11T05:25:00.000-08:00

Sunt aproape convins ca am sa trezesc reactii vehemente cu acest titlu. Probabil ca as fi reactionat in acelasi mod cu ceva timp in urma. Acum insa…
Sunt si intotdeauna am fost convins ca cititul pe calculator nu va inlocui niciodata cartile, revistele si nici macar ziarele. Am crezut si intr-o oarecare masura mai cred asta pentru ca de fiecare datam-am raportat la nevoile mele si ale celorapropiati. Suntem oameni care am crescut, imprejurul cartilor. Ele ne-au format, ele ne-au distrat, ele ne-au tinut loc de prieteni si tot ele au inlocuit calatoriile la care nu aveam acces. Traind alaturi de ele si prin ele nu puteam crede ca ceva va fi capabil sa le inlocuiasca si, in mare masura asa a si fost. Computerul, internetul, bibliotecile digitale, nu au avut forta sa inlature hartia. Ea si-a urmat cursul paralel, si-a pastrat publicul, a gasit bresa pe care sa-si continue existenta. Preocupati fiind de acest fenomen, nu am observat insa ca, desi cartile si-au pastrat partea lor de piata, interesul pentru ele a inceput sa scada. Nu se poate spune ca in paralel a crescut interesul pentru carte digitala dar putem spune ca a sporit interesul pentru computer in general. Astfel, daca altadata cititul ne ocupa cel putin 3-4 ore pe zi, astazi acest timp s-a impartit frateste intre calculator si televizor. Nu am de gand sub nicio forma sa glosez pe subiectul importantei cartilor si dezavantajelor google ci doar sa constat aceasta stare de fapt.
Asadar daca acum 15 ani cartile reprezentau principalul element de divertisment cotidian, acum 10 ani revistele si televiziunea, la ora actuala, calculatorul isi poate revendica linsitit primul loc.Din nou nu comentez, doar constat.
Ceea ce este cu adevarat demn de a fi discutat este tendinta actuala. Majoritatea noastra nu mai gasim interesanta televiziunea. Show-rile imbecile isi au spectatorii lor, majoritatea filmelor sunt o pierdere de vreme iar stirile pot fi urmarite o data in zi, timp de 10 minute. Plictisiti, abandonam aceasta forma de divertisment fie in favoarea intoarcerii la lectura (o foarte mica parte) fie in favoarea Infernetului. Vizionand zi de zi aceleasi bloguri, citind aceleasi prostii, vizitand aceleasi site-uri de informatii sau oferte, constatam, in foarte scurta vreme, ca departe de a mai fi distractiv, calculatorul devine si el o sursa de enervare. In plus, in doar un deceniu a reusit, cum niciun drog nu a facut-o sa izoleze un numar impresionant de indivizii, nedoritori de contact uman, deranjati de orice intruziune a exteriorului in Warcraft ori in E-Republik.
Trist si dur.
Miza, o reprezinta acum, urmatoarele forme de divertisment. Cand spun divertisment nu ma refer numai la actiunile pur distractive, ci la acele forme de petrecere a timpului liber care imbina relaxarea cu imbogatirea sufleteasca si spirituala. Vorbesc aici, oameni buni despre caile si modalitatile de transmitere a mesajului artistic de la artist catre publicul sau. Alegerea acestora nu cred ca mai poate sa cada in sarcina creeatorului de arta, acesta esuand lamentabil in astfel de intreprinderi, ci e necesar sa reprezinte un subiect cu finalitate practica, pentru psihologi, specialisti in marketing si trend-watcheri.
Pana cand gasca asta nu ajunge la o concluzie, eu unul, nu am de gand sa-mi intepenesc spatele scriind la vreo carte pe care sa o citeasca pana la jumatate vreo fata batrana, dupa care sa-si ia locul prafuit printre atatea alte tomuri scrise de niste baieti cand treaba asta era la moda.
Hai salut!

Mut

2010-01-07T22:30:00.000-08:00

Un discurs al lui Steve Jobs, (fondatorul Apple, pentru cei care nu stiu de unde sa-i ia numele) la Stanford, care mi-a marcat ziua si noaptea deopotriva. M-a facut sa revad Piratii din Silicon Valley dar asta are mai putina importanta. E unul dintre acele lucruri care trebuie vazute in viata asta. Alte cuvinte nu mai pot fi adaugate.

Strigatura

2010-01-06T23:29:00.000-08:00

Lumea noastra se imparte dintr-un anumit punct de vedere in doua. O parte angrenata in jocul puterii, lucrand in institutii ale statului sau in afaceri menite sa alimenteze puterea politica si o parte rupta din punct de vedere profesional de aceasta. Orice angajat al statului, de la cel mai mare pana la cel mai mic, slujeste in fiecare zi, nu populatia asa cum eronat se poate crede, ci interese de partid mai mari ori mai mici. Orice angajat al unei firme al carui patron este angrenat in jocul de interese al puterii direct sau indirect, serveste zilnic acelorasi persoane.
Inexistenta din punctul de vedere al celor dintai, o parte imensa a populatiei, traieste independent de aceste interese. Saraci, mai putin saraci sau chiar bogati, acestia, neinfluentati de truda zilnica intru imbogatirea acestor ticalosi, traiesc cu bucuriile si necazurile lor prin case si gradini mai mult ori mai putin dichisite.
Dupa ce am slujit 10 ani intr-o forma sau alta adunaturii evocate mai sus, aleg sa ma detasez definitiv de aceasta scranteala, dedicandu-mi viata unor chestii mai interesante despre care cu bucurie va scriu aproape in fiecare zi.
Lumea aceasta, infrumusetata cu delicatesuri, tutunuri parfumate, colturi de gradina, plimbari pe plaja, lancezeala pe malul raului, independenta alimentara, blues, muzica clasica, cativa prieteni, multe carti, discutii despre vreme in defavoarea tuturor trasnailor care reprezinta obiectul obsesiv de preocupare al celor din jur, v-o propun si voua.
Adio ticalosilor! Buna seara, prieteeeni!!!

Mozzarela cu rosii si busuioc

2010-01-06T01:48:00.000-08:00

Daca tot miroase a busuioc in toata sfanta Romanie, m-am gandit sa vi-l mai strecor o data in mancare si sa va propun o salata-mancare-gustare, cum vreti s-o luati, menita sa va mai desprimavareze papilele gustative, afumate de teribilele sarbatori autohtone.
Cumparati niste mozzarela, ca nu mai eprodus de lux de cand o produc si cei de la Delaco, vreo 3 rosii, ceva ulei de masline banuiesc ca aveti prin casa, frunze verzi de busuioc si un praf de sare.
In functie de modalitatea de prezentare a branzicii italienesti, taiati-o in rondele sau daca o gasiti sub forma de bilute, cracanati-le cu degetele pana obtineti cantitatea dorita. Taiati in acelasi mod rosiile sau daca va dedulciti la acele micute cherry, varati-va destele in ele cu incredere.
Aranjati frumos pe farfurie, garnisiti cu busuioc si stropiti din abundenta cu ulei de masline. Gata.
Pentru doamne si domnisoare trandy se poate adauga si piper proaspat rasnit. Pentru armasari de cartier si computeristi apatici merg rondele de ardei iute aruncate ici si colo.
Secret: Serviti cu paine de buna calitate si musai proaspata, o eventuala coaja groasa si crocanta arunca gustarica asta in sublim.

Al patrulea val

2010-01-06T01:12:00.001-08:00

Cu sau fara voia cuiva, imi iau din nou aerul didactic, in incercarea de a continua cele cateva consideratii teoretice despre libertate, zic eu, o indeletnicire cum nu se poate mai potrivita intr-o zi atat de ploioasa in care aspectele practice sunt paralizate.
Asadar, cred ca din postarea de ieri, ati inteles clar, ca am o parere foarte proasta despre ideea unui angajament in cadrul institutiilor statului si, in principiu, in cadrul oricarei structurii care prin numarul mare de angajati si diviziunea muncii, duce individul intr-o stare de anonimat si automatism, menite sa-i sugrume cu orice pret capacitatile creatoare manifestate in atat de minunatul cadru necontrolat, singurul capabil sa dea nastere unor idei sau produse de reala valoare.
Fara sa intru adanc in subiectul privitor la rolul nefast al industrializarii asupra individului, tin sa mentionez doar doua aspecte. Primul este acela ca personalitatea omului, din orice punct de vedere ar fi privita, psihologic, religios, filozofic nu este facuta sa se manifeste in cadrul stramt al cubiculului in care puncteaza pe parcursul intregii vietii aceeasi activitate. In plus, vesnica autoritate a unui personaj ierarhic superior ii sugruma permanent personalitatea plasandu-l intr-un raport de putere frustrant si intr-un final alterandu-i structura verticala cu care l-a inzestrat Creatorul. Al doilea aspect, important de punctat, este acela ca, intrarea in valul serviciilor nu a schimbat cu nimic datele problemei, acesta preluand de la societatea industriala acelasi model de organizare oprimant si sufocant.
Bine, bine, veti spune dar trebuie sa traim din ceva! E foarte adevarat numai ca gresala pe care o faceti din punctul meu luminat si atoatestiutor de vedere, consta in directia din care abordati aceasta problema. Sa fiu mai limpede.
Primii pasi in viata profesionala se fac in scoala. Acolo, sunteti indemnati, cel putin teoretic, in mod corect, sa alegeti ceea ce va face placere si, de ce nu, ceea ce vi se potriveste. Spun “de ce nu”, intrucat modalitatea de testare a inclinatiilor si aptitudinilor pentru o meserie ori alta, are si ea un aer Orwel-ian, inducandu-va ideea ca dotati fiind preponderent pentru matematica si avand inclinatii tehnice, musai sa deveniti ingineri, desi pe voi va lasa rece priceperea de care dispuneti, placandu-va mai degraba sa munciti ca nebunii pentru a deveni flautisti si a trai o viata de artist in defavoarea studierii parametrilor de forjare.
Trecand de aceasta prima treapata, in loc sa va puneti intrebari de tipul: Unde mi-ar placea cel mai mult sa traiesc? Care sunt placerile mele majore? Dar nevoile mele? De cati bani am nevoie pentru a le satisface?; cadeti in capcana si le inlocuiti cu: In ce domeniu se castiga cel mai bine? Ce examen trebuie sa dau ca sa devin sef? Cum sa fac sa am cel mai puternic laptop? De unde sa iau bani sa-mi iau masina aia cu toate dotarile? Dar o vila? Facand o paranteza, daca mai sunteti si romani se adauga vesnica stare de concurenta cu vecinii, rudele, colegii si incurajarile indirecte ale unor parinti frustrati de comunism: Ce vila are fiul meu! Sa vezi ce masina si-a luat fiica-mea!
Apucand pe drumul gresit, sunteti intr-o continua stare de oboseala si nemultumire. Singura recompensa pe care v-o mai puteti oferi sunt un LCD cu diagonala de 101 de care va plictisiti dupa o luna, un Intel I7 la care puteti juca orice joc doar ca, nu aveti cand si un frigider plin cu rahaturi pe care le aruncati in marea lor majoritate pentru ca expira pana va aduceti voi aminte de ele. Oricum deveniti obezi si mai dati o parte din bani la sala, la bazin, la sauna si intr-un final va duceti sa strambati din nas nemultumiti intr-un hotel de 4-5 stele din Turcia unde angajatii localnici, imbracati la patru ace, va fura fara sa clipeasca.
Dupa ce v-am facut cu ou si cu otet parca mi-am mai revenit asa ca, iata ce va propun:
Lasati un pic totul de o parte si incercati sa va puneti intrebarile corecte. Ce v-ar face fericiti? Nu va ganditi la parerea celor din jur. Ganditi-va doar la voi, fiindca daca tot faceti cruci la toate colturile ar trebui sa stiti ca Dumnezeu v-a facut unul cate unul nu direct pe cartiere sau birouri.
Care sunt nevoile voastre de alimentatie? Cele reale! Incercati sa urmariti ce si cat mancati.
De cate ori aveti nevoie reala de autoturism? De cate ori este neaparat sa dati telefoane personale de pe mobil? (oricum exista Mess, Skype). Cate dintre hainele pe care le aveti in dulap le purtati?
Adunati lucrurile care va fac fericiti cu nevoile reale si calculati de cati bani aveti de fapt nevoie.
Acum, in cazul in care nu aveti nimic de inchiriat si nici o dorinta de a va muta in natura si de a inchiria apartamentul in care va duceti viata anosta, ganditi-va ce ati fi bine-dispusi sa faceti pentru aceea suma, o activitate care sa nu va strice nicicum cheful de viata si sa nu va ia din timpul de lancezeala, discutii, distractie?
Cred cu hotarare ca e timpul sa ne intoarcem spre o stare mai naturala, spre o societate in care fiecare dintre noi sa oferim contra unui cost sincer si moral micile mestesugarii de care suntem pasionati si capabili. Si mai mult decat orice, cred ca e timpul sa ne indreptam spatele si sa intelegem ca in scurta noastra plimbare pe pamant ne suntem datori cu doua lucruri fundamentale si din pacate pierdute: respectul de sine si libertatea.

Doua lozuri, loturi, locuri, soluri, soturi, SOSURI!!

2010-01-05T03:57:00.000-08:00

‘spaimantat pana’n maduva stomacului de criza alimentara de la Realitatea, trasei rapid doua sosuri intru’ economie, independenta alimentara si autodeterminare, menite sa dea o lovitura dura capitalismului consumerist si sa-mi asigure sanatatea lipsei de E-uri in saptamana care va sa vie:

Sosul aromat “Moartea caprioarei”

Se ia un borcan de sos de rosii (musai) “Eco” de la Carrefour, daca n-ati fost harnici ca verisoara Madalina de la Buzau, zisa cea Mare, un ardei iute de sa-ti crape maselele, rasnita de piper, nitica sare, un strop de zahar si unul de otet balsamic ori de mere si 3 frunze de busuioc proaspat, din glastra(na ca de-asta am!).
Se pune in ibric, la foc, sosul de rosii. Se adauga, sarea, zaharul si otetul. Se toaca ardeiul iute ca trosnitura de arma a vanatorului si se zvarle, cu tot cu alice, in meremetul sangeriu.
Se lasa sa bolboroseasca in agonie vreo 5 minute dupa care se adauga pios frunzulitele de busuioc rupte cu mana. Nu puneti alte trasnai de prin plicuri, ca-i luati mireasma popeasca. Banuiesc ca, tinut in frigider se pastreaza destul de mult timp. Cine apuca sa-l pastreze..

Maioneza cu hrean “Surpriza din frigideru’ lu’ mama”

Se face maioneza cu 2 galbenusuri crude si unul fiert tare, din oua proaspete de la babuta din piata..de fapt daca nu stiti sa faceti maioneza, iesiti afara de pe blogu’ meu! Atata va zic, nu puneti mult mustar, n-are voie sa i se simta gustul! Pentru un borcan de 400 g, radeti cam o radacina mare de hrean, se poate si doua. Amestecati si serviti cu legume ori carne fierte. Merge si la mezeluri usoare, care mai aveti de gand sa dati banii pe asa ceva.
V-am pupat!

SALUT STATUL ROMAN si trec mai departe

2010-01-04T23:30:00.000-08:00

La inceputul acestui an, greu, dupa cum se anunta pentru toata lumea, voi incerca sa ma concentrez, pe langa subiectele cu care v-am obisnuit deja, pe alte cateva, menite nu numai sa atenueze dificultatile creeate de starea de criza ci si sa aduca, de la acest modest birou un oarecare progres vietii noastre de fiecare zi.
Bineinteles ca am sa incep prin a va plictisi cu niscaiva considerente oarecum teoretice, dupa care voi incerca sa ma mut undeva mai spre miezul problemei, prezentandu-va metode practice pentru realizarea unui mod de viata ceva mai putin dependent de stat si de latura comerciala a societatii.
Fara alta introducere, va propun astazi un protest, poate nu in genul celor cu care ati fost obisnuiti in ultima vreme, la adresa statutului privit ca angajator. Sotia mea, va da ochii peste cap si o va zbughi pe usa intrucat, acest subiect, in modalitatea mea de abordare, a reusit, indeosebi in ultima vreme, sa-i puna parul pe moate.
Acum vreo 4 ani, odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, am emis geniala idee, conform careia, statul va fi cel care va fi intaiul obligat sa alinieze salariile la standardele occidentale. Mediul privat, din care veneam, consideram ca nu va face acest lucru prea curand, fiind dominat fundamental de profit spre deosebire de stat, care, cu totii stim, prin natura lui(e vorba despre statul roman), va merge senin, intr-o vesnica pierdere.
Ideea a avut in ea un sambure de adevar, experimentat pe propria piele, in sensul ca, pentru ceva vreme am putut afirma ca salariul pe care-l primeam intr-o astfel de institutie, il depasea pe cel pe care l-as fi primit intr-o firma de nivel provincial. Ceea ce nu am luat in calcul, a fost modalitatea in care angajatii de la stat, majoritatea, incremeniti in acest mediu de o viata, vor privi injectia de fonduri europene si facilitatii salariale. Innebuniti de posibilitatile pe care acum, mai mult ca niciodata le oferea un post de conducere intr-o astfel de institutie, s-au aruncat, cu o energie demna de o cauza mai domestica asupra oricarui post care insemna adaugarea sporurilor aferente si obtinerea influentei, in special in domeniul personalului, achizitiilor publice si proiectelor cu finantare europeana. Toate bune si frumoase, vile ridicate cu materiale furate, termopane la buda din fundul curtii, aer conditionat la baie si bruste renuntari la modele vechi de Opel Corsa in favoarea unor chestii care nu mai incapeau nicicum in parcarea institutiei.
La “schimbarea” de putere, realizata ca de obicei prin insurectie si cu trantirea fara discernamant a oricarui specialist prins pe vre-un post de sef serviciu, tot gunoiul a fost scos la lumina. Procese, acuze repciproce, DNA, Garda Financiara, si alte asemenea organizatii cu Bau-Bau pe sigla au facut deliciul unui an intreg, paralizand orice activitate. Evident au inceput sa apara probleme, lipsa profesionalismului unor tovarasi fara studii sau aptitudini de conducere au dus la acutizarea lor dar…toata lumea a asteptat sa treaca alegerile, ori cu frica ori cu speranta. In acest meci de box general, realegerea lui nea Base’ dar mai ales constituirea unui guvern fara PSD sau PNL a picat precum interventia jandarmilor in mijlocul demonstratiei. Deocamdata ne aflam la momentul in care toti tusesc si se zvarcolesc pe asfalt. Urmeaza fara indoiala, bastoanele in cap si picioarele in burta, impartite in mod egal si fara discriminare, pe fondul urletelor de tipul “El a inceput, el a furat primul!”.
Scurtand povestea, statul a devenit un organism macinat de propria putreziciune. Impartind fiecare institutie in trei si apoi in bucati mai mici, pe criteriul inrudirilor si aliantelor de ocazie, se afla in acest moment intr-o stare de paralizie si destramare. Paralizia vine de la lipsa preocuparii pentru obiectul de activitate, determinata de frica pentru siguranta postului si amenintarile mai mult sau mai putin voalate ale dusmanilor politici. Micsoararea drastica a salariilor prin obligatia la zile libere si eliminarea tuturor sporurilor (stabilite prin legi organice, dealtfel) duce la o stare de lucruri halucinanta, in care un absolvent de studii superioare cu master si vechime de 5-6 ani in munca aduce acasa un salariu putin peste 8 milioane, in cazuri fericite. Coroborat cu starea de permanenta amenintare, va determina in final, in ciuda lipsei de locuri de munca de pe piata, segmentul 22-40 de ani la abandonarea carierei functionaresti in favoarea unor oportunitatii pe care le identifica de pe pozitia de lucrator la stat.
Constient fiind ca v-am plictisit cu acest demers introductiv, trag o singura concluzie, e timpul sa alegeti libertatea, orice pret ar avea aceasta, statul roman se afla fara umbra de indoiala, in colaps. Departe de a fi onorabil, gestul marinarului de rand care nu paraseste corabia atunci cand se scufunda este unul de curata scranteala. Lasati-i capitanului acest privilegiu, oricum, el macar a castigat ceva in toata afacerea asta. Voi nu.

La multi ani, prieteni!

2010-01-03T23:37:00.000-08:00

O minunata zi de 1 ianuarie, asa cum intotdeauna este. Lepadata de asteptarile unei nopti de Revelion, lasa libertatea ciugulitului de resturi, trasului cu ochiul la un film intr-o dulce atipeala, unei plimbari scurte ori unei carti citite dintr-o suflare.
Anul asta mi-am oferit libertatea de a nu ma uita la Concertul de la Viena, fie si pentru faptul ca, dincolo de frumusetea lui indiscutabila, contine si o semnificativa doza de monotonie. Nu sariti de pe fotolii pentru ca nu am de gand sa zic nimic rau despre acest minunat obicei, insa pe masura ce trec anii, inteleg ca aceasta traditie isi are farmecul ei indeosebi atunci cand este traita pe viu, adicatelea imbracat in frac, la locul faptei.
Dupa un Craciun trait in varful muntelui, infasurati in zapada si cu semineul duduind, in anumite momente si fara curent electric dar invaluiti minunat de lumina lampilor si a flacarilor focului pe chipurile noastre ganditoare, mi se parea o alegere destul de nepotrivita alegerea terna a programului fortat de ora 12 de la TVR. Picotind prin pat dupa plimbarea de dimineata si o sesiune de zvarlit la tinta cu bulgari, am cazut toropiti in patura unde am ales, pe furis sa ascult la casti, o minunata piesa de teatru radiofonic a copilariei: Mitica Popescu.
Redescoperirea ei, impartasita mai spre seara si cu maimutica pitita pe perna de alaturi a fost un moment extraordinar. Atmosfera blanda, replicile pline de umor functionaresc, povestea de dragoste, imaginile care se creeaza atat de usor si plastic in minte, incununate de geniala(si nu exagerez cu nimic) interpretare a lui Radu Beligan, rivalizeaza senin cu aranjamentul de la Viena. Fara sa aiba pretentia fastului capitalei muzicii, fara tinuta obligatorie si fara bilet, cu loc de desfasurare sub patura, in sunetul bland al focului din soba si tinuta ad libitum, ofera un moment de frumusete pentru inceputul de an, intr-un mod tipic romanesc in care privirea molesita a televizomanului de 1 ianuarie e inlocuita cu cea pierduta si surazatoare a copilului lipit de pick-up-ul cu povesti, in mintea caruia imaginile si culorile ofera o valenta de neinlocuit: libertatea.

Singur de Craciun

2009-12-23T23:50:00.000-08:00

Continuand subiectul pe care l-am deschis ieri, incep prin a va semnala un fapt interesant: nu stiu cum se face dar definirea persoanei singure, asa cum a stabilit-o istoria, are nuante diferite in cazul femeilor si barbatilor. Daca despre o fata ori femeie aflata in aceasta situatie, expresia definitorie este “fata batrana”, in cazul domnilor aceasta este “burlac” sau “celibatar”. Diferenta este evidenta: daca in primul caz exista o serioasa nuanta peiorativa, in cel de-al doilea, ideea exprimata este aceea de libertate sau singuratate aleasa. Prin urmare, statutul unei femei singure este unul fortat de imprejurari pe cand cel al barbatului, unul decis si asumat.
Desi lucrurile nu stau chiar intotdeauna asa, e incurajatoare ideea ca un barbat singur este pur si simplu un om care alege sa fie liber de obligatiile unei relatii. Cunosc persoane in cazul carora ideea ca suntem definiti de relatiile de dragoste pe care le avem, este profund valabila. In cazul acestora, traiul de unul singur este echivalent cu absenta oricarei directii, reprezinta o perioada de pasaj si in cele mai multe cazuri de adanca depresie. Trasatura fundamentala a acestora este sociabilitatea, traiesc pentru societate si resimt o nevoie absoluta de a exista in centrul ei. Intru-cat in acest caz, orice incercare de a le schimba viziunea este sortita esecului, oricat de priceput ar fi psihologul din fata lor, le spun urmatorul lucru: nu disperati, chiar daca nu faceti niciun demers pentru a avea o relatie, si ar fi de preferat sa nu faceti, mai devreme sau mai tarziu, niciodata in mai mult de un an, veti avea cu siguranta o noua partenera, se intampla indiferent de vointa voastra si este un lucru probat.
Acum, sa adresez cateva cuvinte si minunatei lumi a gentleman-ilor singuri prin optiune. Daca acesta este statutul dumneavoastra, cu siguranta vorbele mele sunt de prisos, cu toate astea, in ajunul Craciunului tin sa va reamintesc avantajele starii in care ati ales sa va aflati.
Dupa ce ati facut eventualul program de vizite, porniti atunci cand aveti chef dupa mici cadouri pentru prietenii si rudele dumneavoastra, ingaduiti-va cateva momente la magazinul de tutunuri, desi sunt sigur ca unul dintre prieteni se va gandi sa va cumpere ceva special de aici, nu uitati sa luati cate ceva si din rafturile “gourmet”, ceva branzici cu mucegai, cateva feliute de jambon, un pateu de buna calitate, niste icre, nu uitati un unt bun, ceva chestii picante si elemente de aranjament pentru masa. Desi veti fi mai mult plecati, intru-cat toata lumea abia va asteapta, ganditi-va sa va faceti cat mai placut si momentul de singuratate, de bilant si de visare. Daca tot ati intrat in tutungerie, nu uitati sa luati pe langa tutunul preferat sau cel pe care aveati de gand sa vi-l oferiti cu aceasta ocazie si ceva aromat pentru a fi fumat in compania gazdelor. Nu va opriti la parfumerie pentru ca asta sigur o sa primiti, in schimb alegeti o camasa de foarte buna calitate pentru aceasta ocazie. Sperand ca v-ati luat brad, nu sunteti totusi o femeie singura, va doresc impodobit placut pe fondul muzical preferat si nu uitati ca, atunci cand aveti chef ma gasiti aici. Ajun placut, Craciun Fericit si ..ce tutun va doriti!
Al vostru,
Costin Barbutz

Singura de Craciun

2009-12-23T02:40:00.000-08:00

Se cuvine ca in preajma sarbatorilor, oricare ar fi ele, sa ne gandim o clipa si la aceia dintre noi care, din diverse motive, nu se pot bucura de atmosfera vesela, alaturi de un partener de viata, in sanul unei familii sau intr-o relatie de dragoste neoficializata.
Fiecare suntem constienti ca nu exista moment mai greu pentru persoanele singure, decat aceste mari sarbatori. Stim asta si pentru ca, macar o data in viata, ne-am aflat intr-o astfel de situatie, ne-am uitat cu sufletul greu la fericirea celor din jur, neintelegand care e vina pe care o purtam si pentru care primim aceasta cruda pedeapsa.
Desi, poate v-ati fi asteptat ca postarile acestor doua zile sa fie dedicate altui tip de subiect, va anunt ca nu va fi asa. Voi imparti aceste doua ajunuri intr-unul dedicat barbatilor singuri si unul dedicat femeilor aflate in acelasi gen de situatie, in speranta ca, daca anul acesta sau altadata isi vor arunca ochii, in disperarea singuratatii, pe aceste postari, o raza de caldura umana va patrunde pana la ei, aprinzandu-le delicat varful bradului de Craciun.
Viata unei fete singure, poate sa para privita din punctul de vedere al unei societatii al naibii de traditionaliste, drept nerealizata si trista. Lasandu-se influentata de acest val urias care vine asupra ei, tanara sau mai putin tanara domnita, cade intr-o depresie adanca pe care incearca sa o mascheze cum poate, fie pentru a fi lasata in pace, fie pentru a pastra aparentele. Trebuie spus, inca de la inceput, ca “valul” nu se manifesta doar cu privire la aceasta problema, el este capabil sa distruga frumusetea vietii tihnite cu care ne-a lasat Dumnezeu, in multe aspecte ale ei. Daca fumezi, se gasesc suficiente voci care sa te condamne, daca bei, esti tarat social pe viata, daca esti un pic mai plinut/plinuta intalnesti numai priviri dezaprobatoare, daca nu castigi suficienti bani, daca ti-ai cumparat o masina prea mica, daca mananci porc, daca nu porti sosete, daca razi tare, daca vrei sa te retragi la tara, daca nu-ti place presedintele tarii, daca iti place presedintele tarii, daca folosesti windows-ul, daca scrii un blog, daca porti blugi si sacou si o gramada de alte judecati care, dincolo de faptul ca iti pot creea o viata de permanente frustrari, vor sa te canalizeze pe un fagas extrem de stramt, o demonstratie ca nu esti cu nimic mai aparte comparativ cu ceilalti si prin aceasta oferindu-le lor, garantia propriei realizari. Asadar, primul pas este sa pricepi ca nu este nimic ciudat in faptul ca esti singura, in plus, trebuie sa nu uiti, ca in ciuda “normalitatii” invocate, exista un procent absolut semnificativ de persoane aflate in aceeasi situatie.
Viata, nu poate fi controlata decat in mica masura de vointa noastra, nu pentru ca ar exista predestinare ci datorita simplului fapt ca sunt incredibil de multe variabile care determina o anumita intamplare. Asadar, daca intr-o buna zi te asezi in fotoliul preferat si-ti spui, “trebuie sa ma hotarasc daca vreau sa traiesc singura sau caut un partener de viata” afla de la mine ca e o totala pierdere de vreme. De dragul tau, iti ofer si un exemplu: te hotarasti ca incepand de astazi traiesti singura si ca iti organizezi lucrurile pornind de la aceasta baza, in asa fel incat sa ai un trai placut. Dai drumul la televizor, te duci pana in bucatarie, te uiti prin frigider, alegi cate ceva, le pui pe tava, dai sa scoti painea si constati ca nu mai ai. Dupa ce te gratulezi cu “proasta” sau “aiurita”, te hotarasti ca in ciuda orei tarzii sa cobori la Non Stop. Iei banii, iesi pe usa, ajungi la magazin, pe drum incepe sa toarne cu galeata. Te tragi repede sub o streasina si ca in filmele americane, se buluceste langa tine si un tip. Se uita la tine, te vede cu parul ud, (si Doamne cat de frumoase sunt tipele cu parul ud), isi face curaj, desi de obicei tace ca boul cand vede o fata, si incepe sa se injure cat de prost e ca a uitat sa-si ia paine si ca a trebuit sa iasa la ora asta. Fara sa vrei zambesti, el crede cine stie ce si in urmatoarele saptamanii se revarsa asupra ta tot suvoiul stavilit pana atunci de sensibilitati, talente ascunse, amabilitati, educatie, romantism, speranta, si-ti da hotararea de pe fotoliu cu fundul in sus in asa fel incat intr-un an faci si un copil cu el, in special pentru faptul ca timid fiind, nu e genul care sa te insele, dar pentru faptul ca te-a cunoscut pe tine si a capatat incredere in fortele proprii nu mai e nici fraierul de la inceput.
Ma rog, asa e, am divagat cam mult.
Pana una alta esti singura si asta inca e bine, o sa fie minunat si cu el dar, cat o sa duci dorul vremurilor de acum! Tipul o sa vrea sa schimbe cate ceva prin casa, o sa dispara o parte din roz, o parte din floricelele de pe fotolii si canapea, o sa tacane la calculator pana la 1 noaptea, o sa mai si sforaie, o sa stea mult la baie, dar o sa fie al tau si, da, viata o sa ti se para frumoasa. La fel de frumoasa ca acum de fapt, cand, daca vrei pleci de nebuna prin magazine fara sa trebuiasca sa dai explicatii cuiva, poti sa o faci, lucrurile stau pe birou fix cum vrei si la baie nu e nimeni.
Revenind la acest Craciun, decoreaza bradul si casa in ce culori ai chef, cumpara-ti oricate cadouri vrei, stai in pijama sub brad cate ore iti place si, in general, fa cam tot ce ai tu chef, la anul s-ar putea sa nu mai fie chiar asa!

Verde in fata

2009-12-21T23:03:00.000-08:00

Of, Doamne de cate ori nu m-am intalnit in viata, cu expresia asta si de cate ori nu mi-am stricat dispozitia incercand sa argumentez taranismul ei, in cel mai peiorativ sens cu putinta.
Trebuie sa recunosc ca de-a lungul vietii, am dezvoltat cateva alergii legate de enunturi standard de tipul asta, dar aproape niciuna nu-mi provoaca o reactie instantanee de ridicare a sprancenei stangi atat de sus incat par lovit de dambla. Culmea e ca, aproape intotdeauna, interlocutorul ia asta drept semn de aprobare si continua sa elaboreze o intreaga teorie menita sa ma convinga de extraordinara lui capacitate de a fi sincer.
Expresia in sine reprezinta o atitudine agresiva care, in afara momentelor de razboi, nu are ce cauta nicicum in relatiile dintre oameni. Spun razboi gandindu-ma la intelesul restrans al expresiei, intru-cat eu, unul, resping acest gen de atitudine chiar si in momentele de conflict.
Cineva imi spunea ca nu cunosti cu adevarat un prieten decat atunci cand te certi cu el. O afirmatie tare inteligenta deoarece, tocmai starile de conflict spun cele mai importante lucruri despre caracterul celui pe care il consideram atat de apropiat.
Daca e ceva ce merita efortul, atunci abtinerea de a spune mari adevaruri despre persoana din fata noastra in timpul unei certuri este unul dintre ele. Nu stiu cum fac dar iar ma intorc la enuntul aprent paradoxal al lui Gigi Becalli: M-am certat si cu Mitica Dragomir, dar fara jigniri. El m-a facut oligofren, eu l-am facut zdreanta, dar nu ne-am insultat." Da, invectivele aruncate intr-un conflict deschis, sunt cu siguranta de preferat marilor adevaruri.
Credeti-ma cand va spun ca, prin natura noastra, nu mai suntem demult fiinte sociale, asta in cazul in care am fost vreodata. Contractul acesta are clauze atat de fragile incat orice iesire din tiparul lor ne poate arunca fara preaviz in crunta singuratate. Stresati si agresati de lucrurile din jur, avem oricum tendinta de a judeca mai asupru decat merita oamenii din jur, trecerea granitei dintre ceea ce gandim despre ei si declararea fatisa a acestui fapt e de natura sa distruga acest echilibru si mai important decat orice, sa lase rani aproape nevindecabile.
Intr-o societate innebunita si supusa la presiuni majore, atitudinea de curtoazie, adevarul spus pe jumatate, luarea “partii bune” a omului din fata noastra, este singura sansa de a nu ne transforma in aparatori inarmati ai propriilor interese.
Oricat de neaosa si aparent curata este expresia “a spune verde in fata”, fie ca se refera la trasaturile de caracter ale unei persoane, fie ca este o opinie transanta cu privire la un fapt, rezultatul ei este cu siguranta unul distructiv iar atitudinea lipsita de orice fel de eleganta. Si in acest caz, asumandu-mi orice fel de critica spusa “verde in fata” prefer forma, fondului.

De dragul conversatiei

2009-12-21T03:33:00.000-08:00

Provocat de un minunat confrate de blogerit,domnul Cristian Cocea (http://povesteazilei.blogspot.com/), dar si conform unei intentii mai vechi am sa va ridic astazi o problema care, fara indoiala ne poate imbunatatii, cu putin exercitiu, in mod substantial viata.
De cand ne stim, fiecare dintre noi, vedem la televizor, prin filme ori seriale, in special cele englezesti, un obicei pe care intotdeauna l-am considerat ridicol si poate putin snob si anume, discutatul despre vreme.
“- Astazi e un pic frig.
- Da, totusi e bine ca a dat un pic soarele.
- Oricum, din pricina zapezi nu o sa faca mare lucru.
- Intr-adevar!
- Au anuntat, totusi ca de maine, se incalzeste un pic.
- Chiar?
- Da, se pare ca desi stratul de zapada nu o sa scada substantial, o sa avem parte de vreme ceva mai blanda.
- Ar fi minunat!
- Intr-adevar, minunat!”
Pentru romanul al carui spirit critic si ironic este bine cunoscut o astfel de conversatie se poate termina foarte usor intr-o “luare la misto” sau chiar o cearta! De exemplu:
“ – Astazi e un pic frig
- Da, am vazut!
- Dar a dat un pic soarele!
- Nu zau, chiar? Ma gandeam ca e lumina inteligentei tale, chestia aia de pe cer”
Sau:
”- Astazi e un pic frig.
- Crezi ca sunt tampit? Eu nu tot de afara vin? Daca n-ai nimic de zis, mai bine taci!”
Desi e evidenta pertinenta si logica unor astfel de observatii, ele sunt total lipsite de politete, dar asta e alta discutie. Dincolo de acest neajuns, exista unul mult mai important care afecteaza negativ calitatea vietii de zi cu zi, si anume, starea de frustrare a celui agresat printr-o astfel de atitudine.
Discutia despre vreme nu reprezinta altceva decat paradigma dialogului neutru, un soi de recunoastere a nevoii de socializare superioara traditionalului “Buna ziua”, sintagma la care un roman neaos iti poate raspunde deasemenea intr-un mod surprinzator.
Placerea discutiei lejere, lipsita de mize importante, poate infrumuseta ziua, satisface nevoia de contact uman, stabili o baza pentru un eventual dialog mai consistent fara a creea stari de conflict ori frustrare, neavand rolul meciului de box permanent la care suntem supusi intr-o societate incapabila sa evolueze de la valoarea suprema a inteligentei la urmatoarea treapta, cea a civilitatii.
Ceea ce noi consideram ridicola, este de fapt grija pentru partenerul de conversatie, starea acestuia de bine, intr-un final, cea mai importanta in cadrul unui dialog care, nu are oricum o miza clara. Nevoia de a ne exiba inteligenta, umorul, capacitatea de dominare, invinge deplorabil, in fiecare zi, atitudinea altruista, lipsita de prejudecata unei vesnice pozitii antagonice. Farmecul dezbaterii incinse rezida numai din importanta mizei si existenta unor parteneri de dialog a caror competenta in respectivul domeniu este neechivoca.
Restul discutiilor, cele casnice, cele in familie, chiar cele intre prieteni, pornind de la prezumtia de bune intentii, trebuie sa devina si la noi, o sursa de placere, uneori chiar in detrimentul imaginarului progres al dialogului in contradictoriu.

P.S. Scriu aceasta postare, sperand ca efortul cititorilor mei in aceasta directie, sa trezeasca in partenerii lor de discutie, starea de gratie pe care cu totii ar trebui sa o avem, macar in perioada Craciunului. Cu speranta ca vremea se va imbunatati intr-o masura care sa ne permita sa plecam spre munte in zilele urmatoare, va salut!

Pregatiri

2009-12-19T03:37:00.000-08:00

Uite ca, ieri chiar n-am apucat sa scriu nimic si asta nu pentru ca as fi lenevit, desi mi-ar fi facut mare placere, mai ales ca afara e zapada, in casa colinde si in frigider jumari, slaninute si alte asemenea.
Pur si simplu mi-am pregatit terenul pentru zilele care urmeaza, cand in afara de bantuitul dupa cadouri si cascatul gurii la beculete nu am de gand sa fac decat multiple vizite parintilor si socrilor pentru a degusta piftii si carnati si a le da avizul pentru masa de Craciun.

Prima si cea mai migaloasa treaba, a fost pregatirea laptop-ului pe care Mos Craciun mi l-a adus mai devreme. Am dat jos Vista si am instalat Windows 7, manifestandu-mi apoi personalitatea obsesiv compulsiva curatand si accelerand tot ce se putea cu ajutorul unui program minunat pe care eu abia l-am desoperit: Windows 7 Manager(probabil creatorul lui are acelasi tip de personalitate). Rezultatul este sincer peste asteptari, procesorul Core2 Duo, memoria de 2 GB din care sistemul de operare foloseste doar 0,5 GB si placa video ATI de 512 mb danu-si perfect mana sub obladuirea constructorului german. Intru-cat muzica pe care o ascult are nevoie de o fidelitate mai mare decat normalul, iar urechea mea a devenit mai pretentioasa odata cu varsta, am ales si o dotare de sunet ceva mai neobisnuita pentru un portabil “harman/kardon” care, trebuie iarasi sa recunosc, ma satisface in foarte mare masura.
Dar sa nu intru prea mult in detalii desi fiecare dintre noi, stim ca un instrument al muncii care sa ne multumeasca este esential pentru starea de buna-dispozitie. Desi blogul acesta nu e gandit pentru a-mi povesti constatarile mele de zi cu zi, din viata cu care fiecare dintre noi ne confruntam, trebuie sa mai spun ca pentru treaba mai sus-mentionata am sunat doi “computer freaks” care din asemenea lucruri traiesc si carora le-am oferit o suma generoasa. Amandoi m-au informat ca se vor stradui sa-si faca timp, ca e posibil sa vina daca au drum prin zona, dar ca oricum, dupa 9 seara, iar unul dintre ei m-a indemnat pe un ton autoritar sa-mi descarc driver-ele de pe net, ca sa nu mai piarda vremea si cu treaba asta. Asadar, se cheama ca am castigat un milion jumate si am obtinut si un rezultat de mult mai buna calitate.

Trebuie sa va spun, daca nu stiti deja ca la Galati a nins incredibil. Masinile sunt si la ora aceasta ingropate sub zapada literalmente si fara exagerari, fapt care m-a obligat la o oarecare dezapezire a Micrutei si o pornire a motorului, recomandata in astfele de zile.
Dupa ce-am facut toate astea mi-am insotit doamna la o plimbare prin nameti, mi-am vizitat si pupat sora prin alianta, proaspat sosita din Isle of Man si am privit satisfacut mustatile pleostite ale socrului meu in timp ce il laudam pe Mos Craciun pentru minunata alegere a laptopului.
Dupa inca o jumatate de ora de inotat prin zapada, am cazut rapusi, eu cu nasul in gratarelul cu mujdei si Piluta in castronul cu varza murata.
Iarna..

P.S. Dimineata, am inotat prin transeele de zapada pana la piata si inapoi facandu-mi placuta datorie de barbat si carand insotit de o lady transformata in maimutica topaitoare bradul pentru Craciun. Cerandu-mi scuze pentru absenta de ieri, pot spune ca totul este pregatit pentru o saptamana de vis.

Ganditul nu e o ocupatiune pentru gentlemani

2009-12-17T01:36:00.001-08:00

Un pic uimit dar si magulit de atentia pe care mi-o dau in ultimele zile prietenii din mediul virtual, imi continui batutul campilor cu aceeasi gratie, deschizand astazi un subiect la care va las sa meditati ..dar nu prea mult.
Ganditul este o ocupatiune pe care o impartasim cu totii, prosti ori destepti, bogati, saraci, gentlemani sau mai putin gentlemani, barbati si femei. De la inceputul scolii si pana la sfarsitul ei, suntem indemnati pe toate caile, sa gandim, sa nu facem lucrurile fara a folosi inainte, minunata ratiune cu care ne-a inzestrat Creatorul. O intrebare copilareasca dar tocmai din aceasta pricina deosebit de inteligenta este: De ce?
De ce sa gandim? De ce sa nu facem lucrurile asa cum ne vin, fara sa tinem seama de n factori care pot determina alegerea unei cai sau a alteia, si fara sa acumulam, asa cum in epoca moderna a demonstrat psihologia, o mare de frustrari.
In pauza lunga care urmeaza acestei intrebari, in asteptarea unui raspuns care oricum nu ne-ar satisface, conform celor enuntate mai sus, ne repezim si punem o a doua intrebare: Cum sa gandim?
“-Logic!”, primim imediat raspunsul de la profesorul care asteapta ca si noi, pauza.
Bine, bine, logic dar cum? Adicatelea, mai intens, mai putin intens, tinand seama de toate variabilele puse in discutie sau numai de unele, daca da, atunci de care, conform caror criterii si asa mai departe pana reusim sa ne tampim si noi si amratul de dascal cu datorii la intretinere si tendinte pedofile.
Una peste alta, pe tot parcursul procesului de invatare, nu ne explica nimeni, nici la ce e bun ganditul si nici cum se face pentru a obtine rezultate cat mai satisfacatoare.
Cu alte cuvinte, din frageda copilarie pana la batranete, gandim alandala, facem greseli, luam decizii contra interesului nostru, ne incarcam de frustrari sau ne aliniem unei tendinte nesatisfacatoare si dictata habar nu avem de cine, ajungand in pragul mortii sa ne dam seama ca nu suntem nici mai buni nici mai rai decat ceilalti si de fapt absolut deloc diferiti. Atunci de unde aceasta dorinta de a fi altfel? Bestemata gandire!
Se zice ca cei saraci cu duhul sunt fericiti.. cu toate astea, niciunul dintre noi nu ne consideram saraci cu duhul dar toti aspiram catre fericire. Atunci cum sa facem? Pai, zic sa ne bucuram de binefacerile inteligentei cu care suntem inzestrati si sa ne lasam coplesiti de fericirea roadelor indelungilor meditatii si analize. Seamana cumva cu alte forme de autosatisfacere? Ce sa-i faci, nu sunt eu vinovat!
Fac o paranteza menita sa ne mai scoata un pic din ceata asta. Va amintiti testul scris de la examenul pentru carnetul de sofer? Existau patru sau cinci variante din care puteau fi adevarate una, doua, trei, s.a.m.d. sau niciuna. Nu stiu cum ati facut voi, dar conform modului meu de a gandi reuseam sa aleg, pe langa raspunsul bun si una sau doua variante abracadabrante care, in momentul ala, mi se pareau foarte adevarate. Rezultatul general era evident prost, imbolnavit de hiperanalizele pe care gandirea mea le facea. Secretul era sa gasesti punctul fin intre luciditate si inceput de nebunie care te-ar fi facut fericitul posesor al carnetului. Probabil, canalizarea asta fortata a gandirii pe un fagas de mijloc este una dintre putinele lectii pe care le invatam in viata despre cum ar trebui sa gandim. Inchid paranteza.
Asadar ca sa obtinem raspunsurile adevarate la intrebarile pe care ni le pune viata, trebuie sa alegem, parafrazand un mare diagnostician al Romaniei, in modul urmator: “Mai intai faci pe prostul, pe urma faci pe desteptul, totul e sa nu faci pe tampitul”
Una peste alta, din experienta mea, atata cat e, va spun ca ganditul excesiv nu este numai inutil dar poate dauna in mare masura calitatii vietii dumneavoastra. Fiti convinsi inainte sa o faceti, ca o analiza minutioasa a oricarui aspect al vietii dumneavoastra sau meditatia intensa anterioara luarii oricarei hotarari duce invariabil la un rezultat nemultumitor. Cu cat saunteti mai dotati, mai logici, mai minuntiosi, cu atat veti descoperii mai multe defecte oricarui lucru. Nicio masina nu este indeajuns de buna chair numai dupa criteriile dumneavoastra, niciun serviciu nu este ideal si niciun partener de viata nu este perfect, nici macar voi. “Diavolul sta in amanunte”!
In concluzie, sfatul meu este sa ganditi mai putin, sa luati lucrurile asa cum sunt pentru ca efortul de a le schimba va poate costa timp pretios, pe care-l puteti folosi pentru cafele si pipe si in general, sa adoptati o atitudine lejera in fata tuturor aspectelor vietii pentru ca se apropie Craciunul. Ce e de gandit atata?
Puteti incepe prin a va duce la baie, a va uita in oglinda si a va spune “Bai ce frumos sunt!”

Fotoliul gentleman-ului

2009-12-16T01:33:00.001-08:00

Simbol al puterii in cazul regilor ori conducatorilor de stat, al autoritatii patriarhale in cazul familiilor traditionaliste, scaunul ori fotoliul, devine in cazul gentleman-ului o a doua casa, integrata in sensul mai larg al notiunii, insa capatand conotatii speciale, oferite de natura ocupatiilor acestuia din urma.
Daca privind la tronul unui rege, sentimentul este unul inaltator, legat de ideea majestatii, iar in cazul conducatorului, de guvern, minister ori institutie acesta se doreste a fi de teama si respect, fotoliul nobilei fiinte domestice, inzestrata cu simtul masurii respira linsitit, un aer de stabilitate.
Neinzestrat imprejur cu atribute ale deciziei univoce, stilou, mapa, agenda, post-tit-uri, telefon, ori sceptru, fara caracteristica mobilitatii invartitoare dupa astrul unei puteri superioare, acesta se inconjoara de lucruri placute, menite mai degraba sa patrunda si sa ajute gandirea (carti, pipe, ceasca de ceai, scrumiera) si nu sa-i exacerbeze toanele de moment.
Fotoliul gentleman-ului nu este amplasat intr-o pozitie dominanta si nici intr-una de urmarire a usii de la intrare, atitudine mai degraba taraneasca. Locul acestuia, permite activitatea celorlalti membrii ai familiei, arogandu-si totodata dreptul de a fi retras din actiune atunci cand este ocupat. Unghiul lui de viziune este unul potrivit nevoilor stapanului său, acesta putand aprecia privitul pe fereastra ori admirarea unui tablou. Pentru firile un pic mai moderne, o cale libera catre ecranul televizorului poate reprezenta o varianta. In oricare dintre cazuri, asa cum toti suntem obisnuiti, importantul obiect de mobilier este insotit de o lampa. Aici, ramane sa decida gustul fiecaruia, insa eu, unul nu recomand pentru nimic in lume varianta unei lampi cu neon, becul cu incadescenta oferind lumina blanda si calda de care trebuie sa se inconjoare un astfel de loc.
Un alt accesoriu nelipsit din acest ansamblu este fara indoiala masuta. Cautand cu mare insistenta, s-ar putea sa gasiti, mai ales in magazine cu antichitati, fotolii inzestrate cu suporturi pentru carte si pentru ceasca de cafea. Fara indoiala, un astfel de model poate fi foarte interesant si placut. In cazul in care totusi, nu aveti norocul sa fasiti o astfel de raritate, va sfatuiesc calduros sa nu cumva sa cumparati un fotoliu de tipul celor cu masaj si suport pentru picioare, un amestec kich, dupa parerea mea, de tehnica, cu spoiala de clasic elegant, obiect care dincolo de pretul sau extrem de ridicat creeaza in jurul ocupantului imaginea unui sofer cu venituri mari ori a unui patron de chiosc cu Audi alb si “tot confortul” pe care si-l poate permite. Nu uitati ca, masura este una dintre trasaturile de baza ale unui adevarat domn!
Asadar, masuta de cafea din laterala fotoliului trebuie sa fie suficient de larga cat sa poata primi generos cateva carti, o ceasca de cafea, scrumiera si eventual suportul de pipe sau humidor-ul. Daca se potriveste mai bine in peisajul general, o puteti inlocui cu un mic raft de carti deasupra caruia sa va vina la indemana obiectele despre care vorbeam mai sus.
Materialul e departe de a avea vreo importanta, chiar daca unii se reped sa sustina ca acesta ar trebui sa fie musai piele de foarte buna calitate. Imbracarea locului preferat intr-o patura de buna calitate nu reprezinta nici ea o atitudine inestetica.
Si un ultim sfat: desi traiti in familie si sunteti datori sa tineti seama de opiniile tuturor membrilor in ceea ce priveste design-ul interiorului, incercati ca in acest caz sa faceti o exceptie si sa alegeti acest trei obiecte dupa carcterul si gustul dumneavoastra, intru-cat in afara faptului ca este locul menit sa va ofere placerea relaxarii, spune in foarte mare masura ceva important despre voi.

P.S. Mi-am permis sa va ofer imaginea modestului meu aranjament

Meremeturi de iarna

2009-12-15T03:00:00.000-08:00

Pentru a nu va lasa nelamuriti si fiindca eram dator din postarile anterioare, am sa va ofer cateva retete de baza ale unui produs tocmai bun de gustat cu ochii la zapada care a acoperit toata tara, asa cum le stiu eu pregati traditional, fara a trage cu ochiul prin cine stie ce manuale de gatit scrise de bucatari celebri.
Asadar sa purcedem la treaba.

Slanina afumata

Alimentul asta are meremetul lui, il veti gasi prin diferite carti de bucate cu scoarte sau cu biti ori fiert, ori sufocat de mirodenii ca o cucoana de machiaj, nelasat in prospetimea lui adolescentina, asa cum vajnicii porcari banateni il pregatesc.
Bucatile de slanina, cu exceptia celor facute pentru merindea taranilor pe care-i aveti la munca pe mosie, se aleg cu un pic de carne, doar cat sa nu aveti viziunea unei sectiuni plictisitoare. Bucatile mari din grasimea crescuta musai natural, se taie in bucati mai mici, de cam 20 de cm si se aseaza una peste alta, presarate cu sare pe toate partile, intr-un lighean special destinat acestei operatii, la loc geros si bine aerisit unde se vor odihni cateva zile bune. Dupa ce acestea vor fi trecut, se gaureste la un capat fiecare bucata, se leaga un ochi de sfoara si se mai lasa cateva zile la aerisit in curent cu miros de zapada, neaparat. Pe urma se strang si cu mare grijire se insira in afumatoare, pentru cateva zile, la fum de esenta tare, nu fierbinte ci rece - ce sa-i faci e nascuta iarna. Dupa ce veti fi muncit la focul inmiresmat, seara, dimineata devreme si de vreo doua, trei ori pe zi si veti fi fost adunat de familie din fata afumatoarei, lesinat de frig si de pofta, minunea e gata de maritis cu o ceapa rosie, musai cu o domnisoara de onoare cu ochii lui Dobrin.

Gusa cu boia

Asta e momentul la care barbatul casei abandoneaza masina de tocat carne si suduie printre oale disperat ca cineva i-ar fi putut fura, pentru toba ori sarmale, bucata de sunca de la gusa porcului, nascuta si crescuta pentru un scop anume, o misie nobila dovedita si de vesmantul purpuriu pe care il va purta pana la moarte.
Bucatile astea nu sunt nici subtirele, nici armonioase, arata mai degraba ca niste batrane englezoiace indopate pe fond de nemaritis, in schimb, fac fata bine in functia protocolara care li se ofera. Se taie bucati cat un pumn de poet, musai si cu ceva carne macra pe ele si se pun la un clocot intr-o zama de apa cu cimbru, piper, foi de dafin, botezata cu ceva vin alb si dreasa de sare. Dupa aceasta operatiune, se pun intr-un vas de Jena, (le place sa fie vazute) si se tavalesc printr-un amestec de boia dulce, boia iute si usturoi zdrobit, pana cand nu se mai zareste picatura de albeata (sunt si pudice pe deasupra). Se lasa in camara, la loc racoros pentru cateva zile, unii le tin o vreme in baitul in care au fiert inainte de ale infofolii. Se servesc taiate in felii lungi si subtiri, pe furate, jucand oarecum in fata afumatorilor care mai asteapta o vreme, rolul diazepam-ului ca inlocuitor de cocaina.

Slaninuta la borcan cu usturoi

Asta e o smecherie de bunici si matusi care care nu participa la balul taierii si chiar daca se bucura de produsele oferite de copii ori nepoti, solicita in amintirea vremurilor de odinioara, cateva bucatele mai subtirele de slanina nepregatita.
Tacticoase, taie materia prima in imbucaturi de marimea unui deget mare de bunic, cat sa mananci la o gustarica si le aseaza in borcane de 800 de g frumos grijite si presarate cu sare din abundenta, strecoara printre ele cateva crengute de cimbru si infofolesc fiecare strat in usuroi pisat. Adauga apa rece de izvor si le capacesc intru asteptare de cateva zile. Nu trebuie sa va mai spun eu, ca taman bucatelele astea li se par nepotilor cele mai minunate, cu albeata lor inmiresmata, taiate in bucatele, pe un fund de lemn minuscul, cand vin de la zapada.

O porcarie

2009-12-13T09:34:00.001-08:00

Doamnelor si domnilor, dincolo de ecranele calculatoarelor, departe de internet, fax-uri, telefoane mobile, mp3 playere, lcd-uri si alte plasmuiri, in puful primei zapezi, se intampla lucruri vechi cu oameni reali, imbracati in sube grele, inarmati cu topoare si cutite, purtand in brate ligheane cu sange, aprinzand focuri cu miros de par ars alungatoare de pieze rele, privind hipnotizati, cu ochi tulburi de bautura sacrificiul iernii.
Dupa sacrificarea si parlirea ritualica si curatatoare, Marele Animal este dus cu icneli si valatuci de aburi, iesind din grumaji nebarbieriti, pe masa mare din bucatrie, pentru a fi cu stiinta straveche transat si impartit de oameni priceputi, prin sangele carora mai curge inca esenta primordiala, in care tainic s-au amestecat dintru inceputuri viata si moartea.
Mucosi si zgribuliti, tancii curata pe la colturi capatani cu usturoi asteptand din mana inrosita de sange si frig prima bucatica de soric tavalita prin castronul de sare. In timpul asta, ceaunul de mamaliga pufneste moseste pe plita, imbatat de miroasele din ibricul cu tuica dreasa cu zahar si piper, care fluiera zglobiu alaturi de tuciul mic al casei care isi ia locul in asteptarea jertfei ritualice.
Cat timp ma injurati printre dinti pentru povestea asta spusa in plin Post al Craciunului, musai sa va astern si doua trei cuvinte despre relatia veche si cam trecuta cu vederea intre micul burgez, orasean ori retras la mosie, si sfantul porc.
Micul burghez, prin esenta lui, are doua caracteristici directoare, o continua aspiratie spre independenta materiala si respectul pentru sine insusi. Amandoua converg minunat in procuparea anuala pentru stapanirea vremelnica asupra ramatorului domestic, ingrasat batraneste cu laturi nu cu furaje, tratarisit cu painea uscata, ceva malai, coji de cartofi si alte alea ramase in urma nobilului stapan.
Orice mic-burghez care se respecta, si sa nu va mire atitudinea mea axiomatica, trebuie sa creasca un porc. In primul rand, dincolo de aspectele practice, care sunt evidente pentru toata lumea, existenta vietatii uriase, ii satisface orgoliul de proprietar. Pe urma, gestul simbolic de a nu cumpara carne din super-market, la un loc cu toata lumea, in perioada sarbatorilor de iarna, si ceva vreme dupa, reprezinta o declaratie de independenta fata de imperialismul nascut sa-l sufoce. Nu in ultimul rand, controlul personal asupra calitatii fripturii din propria farfurie il face sa se simta oarecum impacat cu faptul ca, impotriva prescriptiilor medicale, se infrupta din bunatatile stramosesti.
Trecand peste teoria relatiilor intre mic-burghez si porc, va chem in perioada asta in taramul magic al porcariilor, printre cratiti, oale si mirodenii, invitandu-va sa nu uitati ca, printre talentele nobile ale gentleman-ului, trebuie sa-si faca locul si cateva apucaturi un pic mai barbare la care il obliga traditia, cu speranta ca treziti de mirosul cuvintelor mele nu veti creste o generatie care va fi convinsa ca suncile si carnatii cresc in cocotieri ci, ca oameni seriosi ce sunteti, le veti pune cutitul in mana si hartanul de carne cruda dinainte, turnandu-le intru geros botez o cana de vin fiert pe Play Station si una de tuica fiarta pe tastatura.
Revenind la ..porcul nostru care sade vested pe masa, dupa primele miscari de transare pe lung, menite sa-l desparta in doua emisfere, speram noi ale unui singur proprietar, din cazaturile ramase de pe la coada, de pe la gat si de pe unde mai aluneca bezmetic cutitul in mana putin abtiguita, gospodinele vrednice fac urmatoarea tratatie: Se arunca in tuci bucatelele de carne mai grasuta, nu e gustare de domnisori cu cinci indigestii pe saptamana, se presara neglijent ceva sare si piper mai cu deosebire. Se ia o mana din cateii de usturoi pregatiti pentru amestecul de carnati si cativa mieji de nuca pititi in asteptarea cozonacilor si se zdrobesc impreuna, in piua de lemn. Cand amestecul a devenit pasta, se toarna incetisor fir auriu de undelemn si se freaca gospodareste pana ajunge vartoasa imputiciunea. Primeste si ea un pic de sare. Cand sfaraiala din tuci s-a prajit in propria grasime, nu uitati sa mestecati din cand in cand, fiindca se cam lipeste, se basculeaza mujdeiul peste carne si ca sa deruteze total preacinstitele nasuri se completeaza cu un castron potrivit cu barnza de burduf cu miros ciobanesc, faramitata. Se mai lasa un strop sa cleveteasca pe foc si pe urma se rastoarna in castronul mare de lut smaltuit. Se tranteste si infierbantata mamaliga pe un fund de lemn dupa care se serveste boiereste sau taraneste, insotita de canita de pamant cu tuica fiarta.
Ziua e lunga boieri dumneavoastra!
Hai, sanatate!

Etiologia si tratamentul anemiei la mica-burghezie contemporana

2009-12-11T01:51:00.000-08:00

O meteahna de care sufera intreaga intelectualitate cat si mica burghezie, intelectuala sau nu, este anemia fizica, nu patologica, dar cu tendinte de acest fel, slabiciune care pornind de la fizic se insinueaza deseori pana la acapararea intregii personalitati.
Cauzele ei sunt multiple si nu tin intotdeauna de o atitudine gresita a celui in cauza, insa, controland pe cat posibil macar aceasta directie, putem ameliora si uneori chiar aduce pe coordonatele bune, palida fiinta.
Indiscutabil exista factorii de mediu pe care, in general nu ii puteam controla; traim in orase poluate, circulam pe strazi innecate in noxe, mancam ceea ce este pe piata. Spun in general, deoarece nu este la indemana oricui sa-si aleaga locul in care sa-si traiasca intreaga viata, unii dintre noi suntem veleitari aglomeratiei de oras cu tot ceea ce ofera ea ori suntem prea ocupati ca sa putem alege cu discernamant ceea ce cumparam.
In vremea din urma, lasand la o parte cele enuntate mai sus, observ chiar si la mine, o anumita comoditate pe care nu mi-o cunosteam. De pilda, daca trebuie sa plec undeva, intr-un mediu mai putin prietenos, frig, umezeala, salbaticie, ma gandesc de doua ori inainte sa o fac, lucru care, cu un an sau doi in urma nu se intampla deloc, dimpotriva eram nerabdator sa ajung intr-un mediu provocator, menit sa-mi puna la bataie energiile primare.
Imi amintesc deasemenea, ca plimbarile pe faleza Dunarii in lunile de iarna prin vant si lapovita erau alta placere pe care nu mi-as fi refuzat-o niciodata in favoarea statului in fotoliu. Acum…am inceput sa ma gandesc de doua ori.
Toate aceste ezitari despre care va vorbesc, alaturi de uzul de autoturism atunci cand nu este cazul, infofolitul excesiv si somnul de dupa-amiaza duc indiscutabil, mai devreme sau mai tarziu la alcatuirea unei fiinte lesinate si flescaite, apatice si fara pofta de mancare, placide si indiferente, lipsite de vlaga si secatuite prematur de energie spirituala.
Cum nu-mi permit, in atitudinea mea mic-burgheza sa fiu indiferent la un lucru de asemenea importanta, imi permit sa dau confratilor mei si in acest fel si mie, cateva sfaturi utile, menite sa aduca o oarecare schimbare aspectului nesanatos pe care-l afisam in vremea din urma.
Cum nu am suportat niciodata cartile de tipul “How to do”, am sa fiu si de aceasta data telegrafic, ca sa nu va plictisesc si sa spuneti pe urma ca n-ati avut timp de plimbare din pricina mea.
Asadar, daca aveti cumva impresia ca numai vara este destinata refacerii organismului, va inselati si va inselati rau. Nimic nu este mai bun ca frigul, ploaia ori zapada unei santaoase cure de iarna.
Dimineata, domnilor , nu se incepe, oricat de moderni si cititi in domeniu ati fi, cu gimnastica in fata geamului deschis si mic dejun cu croissant si dulceata. Lasati ocupatiile astea nenaturale, sotiilor dumneavoastra. Domniile voastre, incercati sa procedati altfel. Dupa ce va dati jos din pat, incet si fara agitatie inutila, rasfatati-va in detrimentul intregii familii cu dus si barbierit fierbinte si lent, cu fluierat in baie si o doza buna de after-shave, in perioada asta cu miros mai neaos (lavanda, mosc). Pe urma asezati-va batraneste la masa. Stop. Paranteza. Oricat de ocupat ar fi, un gentleman trebuie sa-si respecte stomacul. Desi barbatii, nu dau chipurile atentie amanuntelor, ar trebui sa va opriti din a mai baga alandala in pantece, toate mizeriile din supermarket. Cu putina rabdare sau ceva cunostinte, rude pe la tara sau profitand de targurile cu produse taranesti, incercati sa va faceti ceva provizii, mai ales iarna, de ceva mizilicuri sanatoase. In perioada asta, nu are voie sa lipsesca, slaninuta afumata ori cea pusa la borcan in saramura cu usturoi(va povestesc altadata), ceva branza de burduf de la piata din Campulung Muscel ori de la Brasov, cas afumat, ardei iuti murati, unt de tara, lapte asisderea pentru cine e amator, o sticla de tuica de pruna de la Buzau, ceva babic si carnaciori de Plescoi, daca tot sunteti prin sarbarie, ori carnati taranesti cu boia de la piata din Targu Mures, Targu Secuiesc ori locatii asemanatoare (Maramures, Banat).
Painea, pentru cei din regat, necesita o cercetare mai amanuntita, dar credeti-ma ca daca insistati o sa gasiti niscaiva pita cu cartofi si in orasul dumneavoastra. Incheind paranteza, asterneti-va pe ceva de felul asta la micul dejun neuitand sa radeti si o tuica mica (cat sa nu mirositi a prost cum spune un amic), daca va permite meseria si modalitatea de deplasare. Incheiati masa cu un “Ahaaa!” spus din toti rarunchii si purcedeti la activitatile dumneavoastra. Dupa un asemenea tratament barbatesc, se cuvine ca deplasarea sa o faceti pe propriile picioare, cu pas intins, indiferent de vremea de afara, gandindu-va la chestii placute si usoare si eventual la cat de frumos sunteti.
In cazul in care fumati, incercati sa va faceti un obicei din a nu aprinde prima tigara ori pipa inainte de a va simti in deplina forma fizica, pufaitul fiind si in acest caz capatul unei actiuni de care sunteti pe deplin multumit.
Pe parcursul zilei, nu lasati niciuna dintre activitati sa va afecteze starea urieseasca de dimineata. Va e foame, mancati, va e sete, beti. Va vine sa capaciti pe cineva, faceti-o, numai tineti seama o data pentru totdeauna ca sanatatea si starea dumneavoastra de bine sunt pe primul plan, imediat langa familie.
In privinta somnului de dupa-amiaza, daca simtiti o nevoie imperioasa de a atipi, va sfatuiesc sa nu o faceti pentru mai mult de 15-20 de minute. Ceaiul, cafeaua si placinta croncanitoare de la ora 5 nu trebuie sa lipseasca. Cum noaptea vine repede, va sfatuiesc sa nu leneviti prea mult prin casa. Daca preferati sa mancati inainte de ora 7, si e mai bine, incercati sa nu ciuguliti ca o pasarica ci sa infulecati voiniceste din respect pentru stomacurile dumneavoastra, o fasole batuta cu un carnat prajit si ceva muraturi ori cateva jumari cu mamaliga si o ceapa sparta cu pumnul pe masa de cristal din sufragerie. Acum, luati-va inima in dinti si porniti voiniceste in noapte, ori la o promenada vesela in familie printre luminile de Craciun ori la o plimbare voiniceasca de cel putin o ora incheiata cu o bautura calda sau rece si o pipa la local preferat. Seara, nu va neglijati pentru nimic in lume nevasta iar pe urma, asterneti-va pe barbateasca sforaiala intru gloria si amintirea tuturor stramosilor de neam barbatesc.
Cum astazi incepe week-end-ul, parerea mea este sa parasiti comoditatea caminului, si cu familia sau fara, sa plecati pe munti, pe balti, pe campuri la vanatoare sau in orice loc care va va face ca primul lucru pe care il veti spune luni dimineata sa fie “Va halesc!”

Lavaliera

2009-12-10T00:38:00.000-08:00

Ne apropiem de momente in care, eleganta noastra cotidiana trebuie sa se transforme, pentru cateva zile si seri, intr-o mica exuberanta vestimentara menita sa marcheze atmosfera festiva si colorata a sarbatorilor de iarna.
Desi am cateva sfaturi in tolba si pentru doamne, ma abtin sa le ofer, deoarece, e lucru stiut, diafanele fiinte, au o fire un pic suspicioasa si un spirit critic de o flexibilitate greu de inteles pentru logica rigida a gentleman-ului obisnuit.
Marturisesc ca, inainte de a face propunerea ce urmeaza, am adaugat la observatiile proprii o scurta documentare asupra stilului vestimentar al intelectualilor nostri. Intru-cat obiectul postari il face un anumit articol, oarecum definitoriu si menit sa faca diferenta intre viziuni diferite, obiectul telegraficelor mele observatii se va restrange doar asupra acestora.
Facand o comparatie intre diversele obiecte purtate la gat de catre acesti domni, diversi critici din spatiul virtual pe care cu onor il ocup si eu, mult mai pertinenti cu siguranta, fac diverse aprecieri.
Astfel, “Intelectualilor le place sa se creada despre ei ca sint intelectuali, si asta este adesea o sursa de motivatie puternica atunci cind isi aleg hainele.” Fara suparare, punctul din care priveste problema acest tovaras mi se pare ca denota mai degraba un reflex personal decat o observatie cu caracter obiectiv. Poate a vrut sa spuna ca datorita preocuparilor specifice, intelectualii au un anumit stil vestimentar, ma rog..
“Sint intelectuali precum Constantin Balaceanu-Stolnici, Neagu Djuvara sau Patapievici care socheaza prin stilul accentuat retro: „Papionul se regaseste azi ca parte a unor vestimentatii de show - clovni sau stripperi, dar cred ca preferinta lui Patapievici pentru papion, desi usor ilara, este mai degraba un semn de apartenenta la o societate «old school» in care intelectualitatea avea un cuvint mai greu de spus“, comenteaza stilista Dana Anghel.”
Desi asertiunea nu are nevoie de comentarii suplimentare pentru a provoca rasul si uimirea, tin sa sublinez ca cititorii nu au nicio vina pentru faptul ca, respectiva doamna, datorita mediului in care s-a dezvoltat, a ramas cu imaginea definitorie asupra papionului ca fiind un obiect vestimentar caracteristic clovnilor sau stripperi-lor, in plus consider ca in continuare, intelectualitatea are acelasi cuvant greu de spus, ceea ce s-a schimbat sunt receptorii acestora, a caror calitate o surprindem cu usurinta in nivelul cultural al domnului ziarist si al amicei acestuia de comentarii.
Nu ma pot abtine si citez in continuare “Lavaliera pe care o poarta Andrei Plesu a facut initial istorie la jumatatea secolului 19, ca semn de apartenenta la unul dintre cluburile elitiste ale gentlemanilor londonezi. In prezent, lavalierele se regasesc cu precadere in tinute formale. „Alegerea lui Plesu combina cite putin din fiecare - formalism pentru a da credibilitate sporita celor spuse si asocierea cu o societate manierista, foarte diferita de cea romaneasca“, explica Anghel”. Convins fiind ca fara lavaliera, Andrei Plesu poate cu usurinta trece drept Marian Vanghelie, las tandem-ul de mai sus sa isi ia banii binemeritati pe articolul din Gandul si revin la obiectul postarii mele cu o atitudine mai putin profesionista dar cu siguranta mai burgheza.
Asadar, daca din intamplare, petreceti aceste sarbatori, ca si mine, la munte, in cabana proprie sau in orice alta locatie care nu va permite o combinatie vestimentara de lux, va recomand cu incredere varianta Neagu Djuvara.
Sa lamauresc. Purtarea cravetei intr-o atmosfera rustica este, cel putin in viziunea mea, toatal nepotrivita si teribil de nepractica. In afara de faptul ca aratati ca si cum sunteti la birou, nu in vacanta, si ca riscati sa va dati foc atunci cand mai aruncati un lemn in semineu, combinatia cravata - zapada, va transforma in tinta preferata la bataia cu bulgari dar si la masa de Craciun. Papionul, cu siguranta un obiect de vestimentatie foarte elegant in alte imprejurari, nu este nici el foarte potrivit, nu prin caracterul sau retro cat prin asocierea lui, in mintea tuturor, cu un mediu mai confortabil. Varianta pe care o recomand este cea a esarfei elegant asezate sub guler. Este cunoscuta la noi sub denumirea generica de lavaliera, desi termenul desemneaza esarfa purtata pe deasupra camasii. Spun eu, ca este alternativa fericita, intr-o astfel de situatie, menita sa daruiasca momentului sarbatoresc eleganta cuvenita, fara a cadea in derizoriul absentei oricarui accesoriu, pe de alta parte, punandu-si in valoare si caracterul practic in cazul unei temperaturi mai putin constante.
Mai sunt doua saptamani pana la Craciun, asa incat, zic eu, e cazul sa lasati deoparte cititul ziarelor si sa porniti dupa niscaiva cumparaturi.

Consideratiuni despre statul degeaba cu stil

2009-12-09T03:10:00.000-08:00

Astazi e prea soare si nu-mi vine deloc sa scriu despre ceea ce-mi propusesem.
Avantajul vietii de mic burghez rentier e acela ca, in principiu, faci ce vrei in cea mai mare parte a timpului. Nu ai termene limita, nu trebuie sa semnezi nicio condica si nu te da nimeni afara pentru ca pur si simplu nu are de unde, esti deja afara. Asa incat, singura grija la care te obliga statutul privilegiat, este aceea de a avea grija cum nu faci nimic, adica de a sta degeaba cu stil.
Carevasazica, nu poti pur si simplu sa te intinzi pe canapea si sa dormi cu grohaituri si nici nu se face sa te uiti asa, fara tinta, la televizor in miezul zilei, trebuie sa inventezi o modalitate interesanta de a omora cu eleganta timpul. De obicei, e bine sa ai la indemana cateva activitati care sa acopere astfel de momente, impartite in activitati interioare ori exterioare.
De pilda, poti sa mergi la magazinul de tutunuri si sa porti o discutie extrem de interesanta cu gazda, cumperi niste filtre ori cateva periute sau pur si simplu nu cumperi nimic, casti gura in raftul cu pipe, in cel cu tutunuri, in vitrinele cu tigari de foi, faci socoteli, astepti sa ti se prezinte vreo noutate si.. trece timpul. Sau..poti sa scoti nasul afara pe geam si dupa ce identifici exact aroma aerului in respectiva zi, poti sa umpli o pipa sau sa inhati o tigara de foi si sa te duci pe faleza si sa savurezi cockteil-ul obtinut. Bine, te poti duce sa bei o cafea si sa citesti un ziar sau sa scoti in lume un sacou nou, ori sa iei flautul si sa canti cu el in aer liber, intr-un loc pustiu sau nu. Inauntru, poti sa citesti, sa scrii, sa planuiesti, sa gatesti, sa degusti, sa faci parfe-uri de tutunuri sau sa faci o pasenta,(NU la calculator, asta s-ar numi pierdut vremea fara stil!).
Sa revin, deci, astazi n-am chef sa scriu nimic din ce mi-am programat asa incat, incepand cu clipa asta: degust 3 feluri de dulceata, beau o cafea in fotoliul meu, fumez ceva ce se potriveste cu ultimul soi de dulceata, fac doua portii de orez cu legume thai, citesc o povestire din Pastorel, ascult prima parte din Sibelius-ul pentru vioara, si…afara nu mai ies. De ce m-am razgandit? Pentru ca pot!
Au revoir, domnilor!

Ménage à trois inaintea Craciunului

2009-12-08T00:08:00.000-08:00

Decembrie are o perioada a lui speciala, cea suspendata intre Mos Nicolae si Craciun, in care totul pare sa devina doar asteptare. Sa recunoastem, de munca nu prea ii arde nimanui, pe fiecare birou si in fiecare casa apar crengute de brad si cate un glob umplut cu sperante si asteptari, ziua nu exista decat pentru a planui impreuna sau in forul intim iar seara este alocata trasului cu ochiul catre luminile de sarbatoare ale orasului. In plus, in fiecare buzunar, exista o lista pentru Mos Craciun.
Pentru noi, cei nascuti cu ceva vreme inainte de 1989, casa mai deschide un parfum care ne ia mintile si ne trimite printr-un vartej de zapada pana in copilarie, parfumul de portocala proaspat desfacuta.
In aceasta perioada, mama se transforma inca o data in alchimist si, misterios, interzicea desfacutul portocalelor alandala. Misterul se prelungea prin camara si se revela auriu, in Ajunul Craciunului.
In fiecare dintre serile astea, cand cu ochi de copil va pregatiti sa desfaceti o portocala, nu va repeziti sa sfasiati coaja parfumata ci, matur si misterios deveniti alchimistul de care cei din jur isi vor aduce aminte in fiecare Decembrie al vietii lor. Cu un cutit, curatati portocala de coaja, prin feliere sau daca va e mai la indemana, in spirala. Portocala impartiti-o cu ceilalti, asa e frumos, iar coaja plasati-o intr-un borcan cu apa rece. Dupa ce se vor fi adunat cinci, sase astfel de trofee, schimbam apa si mai lasam la pritocit ciudatenia pentru inca 2-3 zile schimband apa o data pe zi.
Cand s-a implinit termenul, le scoateti, le scurgeti de apa si le taiati in bucatele nu mai mari de un centimetru, indepartand eventualul surplus de coaja alba.
Puneti ½ litru de apa la fiert in care adaugati 500-600 g de zahar si asteptati sa fiarba. Cand a atins momentul de enervare la care incepe sa faca clabuci, stoarceti zeama de la o lamaie si trantiti-i in cap bucatelele de coaja taiate.
Uitati-o la foc mic verificand-o din cand in cand si amestecandu-va in discutie cu o lingura. Cand siropul s-a legat, nu inchegat, (dureaza oricum destul, nu va grabiti, v-am mai explicat) si bucatelele au o culoare portocaliu-stravezie cu aspect extraterestru, minunea e gata.
Lasati-o sa se raceasca si puneti-o in borcane frumoase. Puteti sa o oferiti cadou de Sarbatori, sau mult mai bine, puteti sa o pastrati pentru voi.
Cand mai sunt cateva zile pana la Craciun si simtiti ca nu mai suportati presiunea, scoateti intr-un bol transparent o portie de aur lichid, casatoriti-l cu o cafeluta si alegeti-i o amanta de tutun dupa gustul dumneavoastra (lasati fantezia sa zburde). Moment fericit!
Domnilor..

Vocatia genialoida la un popor lipsit de clasa mijlocie

2009-12-07T00:53:00.000-08:00

Traiesc intr-un popor nefericit si uneori nu reusesc sa inteleg de ce. E adevarat, multi sunt saraci, multi bolnavi, multi depresivi, cu toate astea, tristetea asta permanenta a tuturor pare din punct de vedere logic, inexplicabila.
Ce lipseste Romanului pentru a fi fericit? Daca porti o discutie filozofica cu el, iti va spune ca se multutmeste cu putin, ca ii e deajuns linistea caminului, o paine pe masa si sanatate…dar..ei, aici urmeaza o pleiada de chestii care reusesc insurmontabil sa-i umbreasca stropul de fericire la care aspira. Guvernarea il nemultumeste in cea mai inalta masura, chiar daca asta il afecteaza direct sau nu, oricum, daca cei de la varf ar brodi lucrurile avand ca fundament ideile lui directoare, totul ar merge cu siguranta mult mai bine. Serviciul: daca ar fi avut sansa…ar fi fost cu siguranta in alta parte acum, ar fi avut o afacere infloritoare sau ar fi construit rachete sau macar ar fi fost el in locul sefului dar.. ghinion si drept urmare adanca depresie. Familia: nevasta (ori barbatul, dupa caz) e cea mai nefericita alegere posibila, nu stie ce a fost in capul lui (ei) cand a ales o asemenea lepra. Copiii: Asta e un subiect sensibil la roman. Daca nu-i are, nu-i are, dar daca se intampla sa fie, toate multumirile si nemultumirile cad in capul lui.(ii iubeste nu?). “Copilul meu este cineva! Mare om! Sef!” caz in care probabil n-are noroc saracul de o nevasta ori barbat pe masura lui/ei, motiv de mare tristete. “Copilul meu este un vagabond!” A-ti zice ca faptul asta e motiv de depresie. Nu, pentru ca asertiunea continua.” Dar ce vagabond, la toti le e frica de el!” ori: “lasa ca mai bine sa fie fata descurcareata, decat sa stea ca proasta de ma-sa! Seamana cu mine! Dar…nu-i gasesc nimic de munca.” Motiv de depresie. Aici, mai este de adaugat faptul ca bietul copil este la randul sau depresiv pe drept cuvant pentru ca, fie trebuie sa tina cu dintii de functia ori statutul sau pentru a nu-si dezamagi parintii, fie, oricat de insensibil ar parea, sufera pana la suicid de incapacitatea lui de a-si face parintii, cei mai mandrii oameni din sat…pardon, din lume am vrut sa zic.
Sanatatea…”slava Domnului, nu ma supara nimic, daca n-ar fi junghiul asta uite, aici, …aa..mai sus, aici”, junghi care provoaca o grimasa convingatoare care tinde sa devina permanenta.
Asadar, ce l-ar face pe Ruman cu adevarat fericit?
Ca sa fie fericit, romanul trebuie sa fie ori foarte bogat, ori foarte mare sef, ori genial. Fie ca poate, fie ca nu, justificat, acesta lupta intru realizarea unuia dintre aceste deziderate. Nimic gresit pana aici. Marea problema este aceea ca, pe acest drum, el merge totalmente nefericit. Munceste pana la epuizare, neglijeaza, partener de viata, copii, parinti, toti ii stau in cale si-i ocupa inutil timpul pe care l-ar putea folosi pentru a face bani, multi bani, bani care sa-l faca faimos. Daca ambitia lui, e aceea de a conduce, atunci, intr-o societate cu valori morale indoielnice, renuntand la toate principiile de viata si devenind cel mai putin moral dintre toti, uita toata curatenia interioara cu care a pornit la drum si ajunge sa-si vanda sufletul pentru a se vedea undeva sau, mai exact, pentru a fi vazut undeva. Pentru cel care vrea ca lumea sa cada in adulatie in fata vorbelor sale, solutia este aparitia in public, un public cat mai larg, care sa-l bage si pe el un pic in seama. Isi face loc in studioul oricarei televiziuni, pune ce placa se cere si are orgasme intelectuale oricand ii apare numele scris in orice fituica de provincie. Ideea e ca Exista!
Acum, pun si eu o intrebare prosteasca. Este posibil ca fiecare individ al acestei tari, pana la ultimul sa atinga gloria? Exista posibilitatea unei tari, in care toti sa fim extrem de bogati? Nu cred ca se poate. Cum am putea sa fim toti sefi si niciunul subordonat, iar nu inteleg, iar cuprivire la glorie, vazand numarul incredibil de necunoscuti care se perinda la emisiunile de televiziune si isi dau cu pararerea, propun sa facem o programare si sa rulam de-a lungul timpului toti cetatenii tarii, pana la ultimul in studiouri.
Istoric, vorbind, si discutia este teribil de lunga, Romaniei i-a lipsit evolutia constanta spre coagularea unei clase de mijloc, capabile sa isi asume destinul si sa traiasca fericita in sanul familiei, cu preocupari echilibrat distribuite intre latura financiara, cea casnica si cea artistica.
In concluzie, o tara in continua fuga spre o tinta absoluta, incapabila sa treaca peste reflexul taranesc al fruntasului din sat ori peste idealul proletarului adus la stadiul de domn, prin statutul de locatar la bloc, nu are cum sa fie fericita.
Politicieni si politologi de carciuma, poeti ratati, scriitori de sertar nefericiti, amploaiati suferind o viata de frustrarea sefiei, bogati incapabili sa-si achite ratele la banci, copii de muncitor in jeep-uri albe, adolescenti sinucigasi, patroni de firme alcoolici, dependenti de jocuri de noroc, si orice alte specii asemanatoare cunoasteti, trebuie inlocuiti in anii care vin, cu oameni impacati cu destinul lor, mandrii de micile lor realizari, asezati la cozi nesfarsite la sali de concerte ori teatre, datori vanduti la librarii ori simpli fani ai clubului “Nenea Spirache” care spre finalul piesei titanic Vals, intorcandu-se spre intreaga familie aflata in goana de recunoastere absoluta, spunea: "Ce poate fi mai frumos şi mai bun în viaţă decât o familie unită... cu soacră, copii, gineri şi nepoţi... trăind într-un colţ de lume numai cu bucuriile ei mici, aşa cum sunt ele, fără să râvnească lucrurile care n-ar face decât s-o zbuciume şi s-o fărâmiţeze... Eu aşa judec... Familia şi liniştea în casă sunt cele mai bune lucruri pe care le-a dat Dumnezeu pe pământ..."

Lazy on the sunday afternoon

2009-12-06T06:27:00.000-08:00

Duminica dupa-amiaza.
Oamenii trandy sunt la brunch. Ai mei dorm, ai tai la fel. Am impresia ca si Calin cu Cristina. Oricum nu e politicos sa suni pe cineva duminica dupa-amiaza, oricat ti-ar fi de apropiat. Off…Programul de diseara nu arata nici el extraordinar. Baie, ..film, Doamne chiar nimic. Sa stau la calculator,.deranjez pe cei din casa si oricum n-am chef. Sotia a adormit la televizor si asta pentru ca probabil chiar nu e nimic de vazut. Eu nu pot sa fac acelasi lucru pentru ca pe langa cele doua cafele de azi dimineata am baut si o cola la masa de pranz, asa incat as putea sa citesc..daca as avea chef. Totusi vreau ceva mai dinamic..
Ma intind in fotoliu, fara zgomot, fara sa aprind lumina, dau drumul la player si imi pun castile in urechi.
BANG! Teatrul national radiofonic, va prezinta …Constructorul Solens de Henrik Ibsen..
In linistea casei, neauzita decat de mine, o lume intreaga se deshide in fata ochilor mei. Atelierul Constructorului, drama tinerilor, a sotiei. Ego-ul de om batran si ultimile pasiuni ale unui suflet chinuit. Frumusetea tineretii, capcanele pe care ea le intinde, gradina, turnul, toate. Numai ale mele.
Nu ma intelegeti gresit, nu fac asta mereu de unul singur. De obicei, impreuna cu iubita mea petrecem in lumina amurgului de noiembrie, la caldura veiozei si sub povestea tablourilor, aceasta aventura minunata.
Poate unii dintre voi au uitat de ea ori poate nu, insa eu imi amintesc foarte clar ca i-am promis sotiei mele, inainte de casatorie ca vom face asta impreuna… si uneori o facem.
Punte peste timp, pe deasupra societatii moderne, prea urate, prea grabite, prea lipsita de subtilitate, teatrul radiofonic ascultat in linistea caminului, alaturi de o familie iubitoare, oricat de mica, devine sarutul proaspat pe care copilul din noi il da adultului care asteapta tacut si cuminte pe Mos Nicolae..

Cum sa ascultam muzica clasica

2009-12-05T09:30:00.000-08:00

Orice partitura de muzica clasica ati asculta pentru prima oara, un singur lucru este esential daca vreti sa intelegeti ceva. Fiti atenti!
Muzica culta are un caracter complex. Nu va puteti agata de versuri asa cum se intampla cu cantecele moderne intrucat majoritatea muzicii clasice pe care o veti intalni nu are versuri si chiar daca se intampla sa aiba, cum e cazul operei, riscati ca respectiva piesa sa fie cantata intr-o limba pe care nu o intelegeti.
Asa incat, primul sfat este sa ascultati cu atentie ce se intampla. Nu lasati mintea sa va hoinareasca. Daca incepeti sa visati cu ochii deschisi, imaginile care vi se perinda prin minte, ajutate de muzica va vor spune in cel mai bun caz multe despre voi insiva insa nimic despre muzica.
Desi ceea ce va indemn sa faceti poate fi criticat de catre o parte dintre specialistii intr-ale muzicii, reprezinta totusi o abordare menita sa va deschida calea catre bucuria oferita de aceasta.
Acestea fiind spuse, sa ne restrangem pentru inceput la urmatorul continut de baza al muzicii: structura si expresia.
Cand sunteti in fata unei opere muzicale pe care n-ati mai auzit-o niciodata trebuie sa incercati sa intelegeti intentiile compozitorului. Probabil compozitorul a fost interesat in primul rand de structura compozitiei lui, in acest caz veti afla chiar din titlul lucrarii daca este vorba de o sonata, un concert sau alta forma.
Orice opera muzicala are o forma dar pentru multi compozitori, expresia are o importanta mai mare. Este posibil ca in spatele melodiei, a progresiei armonice sa nu existe “o poveste”, cu toate acestea, efectul muzicala este destinat sa exprime o anumita emotie sau punct de vedere.(Prima parte din Simfonia I de Brahms, de exemplu nu urmareste “ o poveste”. Este construita dupa tiparele traditionale cu o introducere intr-un tempo moderat urmata de structura tipica de sonata).
Spunem in termeni nemuzicali despre anumite expresii ale muzicii pe care o ascultam ca este “furtunoasa” sau “dramatica”. Aceasta este forma muzicala abstracta corespondenta a dramei.
Igor Stravinsky spunea ca “ muzica, prin insasi natura ei, are puterea de a exprima absolut orice”. Probabil se referea la faptul ca nu exista o anumita insiruire fixa de sunete care sa spuna o anumita poveste, un anumit acord care sa exprime doar el dragostea, sau culoarea verde sau orice altceva.
Foarte adevarat.
Cu toate acestea o calitate a expresiei de tipul “furtunos” sau “cald” este cel mai usor de identificat la o prima auditie a unei partituri. Pentru cei care nu sunt muzicieni profesionisti si chiar pentru o parte dintre acestia, expresia este cea care ofera prima impresie (placuta sau nu).
Atentie insa, chiar daca primul impact asupra ascultatorului este unul emotional, muzica este destinata ratiunii, intelectului. Din aceasta cauza, structura operei muzicale trebuie avuta in vedere si urmarita in aceeasi masura ca si expresia.
Nu va speriati, totusi, putini ascultatori in afara muzicologilor si teoreticienilor in domeniu surprind si inteleg structura unei partituri muzicale de la prima auditie, in afara cazului cand aceasta este una simpla. La fel se intampla si cu schimbarea tonalitatilor, aproape oricine o poate percepe dar putini pot spune daca schimbarea s-a facut de la tonica la dominanta sau subdominanta sau la o alta tonalitate indepartata si-i pot urmari cursul pana la rezolvare. In timp, insa veti reusi sa urmariti intr-o anumita masura acest discurs si va veti bucura de el chiar daca nu cunoasteti toate amnuntele ce tin de teoria muzicala.
In acest sens, o seama de critici muzicali (mai intregi la minte) s-au plans de faptul ca deseori, explicatiile tehnice din programele de sala – adevarate tratate de muzicologie uneori – mai mult inspaimanta decat lumineaza spectatorii. Modul in care sunt scrise o parte dintre aceste programe sadesc in ascultator o senzatie de jena si discomfort, acesta simtind ca desi se poate bucura de frumusetea muzicii, nu o poate totusi intelege.
Pana aici putem concluziona cu privire la doua aspecte si anume: muzica este expresie redata prin sunet si in acelasi timp este o forma organizata a sunetului. Ceea ce rezulta din aceasta este ca un ascultator avizat trebuie sa asculte, sa urmareasca in mod simultan aceste doua aspecte. Criticii muzicali sunt interesati in cea mai mare parte de aspecte tehnice ale muzicii – armonice, tematice, ritmice, de timbru – de modul in care au fost scrise de catre compozitor si de modul in care sunt interpretate de dirijor si de catre instrumentisti. Intr-un cuvant, acestia urmaresc modul in care elementele de forma sunt redate in expresie.
Cand un compozitor descrie muzica compusa de el in cuvinte, primul aspect la care se raporteaza este daca muzica are capacitatea de a reda ideea pe care acesta a vrut sa o exprime. De exemplu: Reuseste dialogul dintre flaut si pian sa redea cantecul pasarilor dintr-o padure ? Poate ascultatorul sa surprinda ceea ce compozitorul a vrut sa fie o impresie « visatoare, elegiaca » ?
O alta intrebare este: Reuseste interpretarea sa redea intentiile compozitorului? Pana la urma, interpretarea trebuie sa fie intr-o oarecare masura o reexpunere a ceea ce a existat in imaginatia compozitorului.
Daca un concert nu suna bine este intotdeauna vina interpretului care nu a inteles intentia compozitorului, sau aceasta apartine compozitorului, neclar in intentiile lui? Raspunsul la aceasta intrebare este dificil de dat dupa prima auditie, de obicei criticii se concentreaza in principal pe analiza lucrarii si intr-o mai mica masura pe calitatea interpretarii.
De fapt, interpretarea este foarte strans legata de compozitie, plusurile sau minusurile ei afectand fundamental modul in care percepem respectiva opera muzicala.
Aprecierea interpretrii reprezinta, de fapt o evaluare a cat de exact intelege interpretul partitura respectiva – care este de fapt, simplificand un set de instructiuni despre mecanica emisiei sunetului, durata corecta, intensitatea exacta- si modul in care este data o anumita expresie respectivei opere muzicale.
Iata cum de fapt ne intoarcem tot la expresie, nu neaparat atat de specifica cum e cazul, de exemplu la un poem simfonic de Liszt care e prefatat de versuri, dar cel putin la redarea unei atmosfere specifice de pilda Simfoniilor de Brahms, a unei Fugi de Bach sau unui cvartet de coarde de Bartok.
Expresia incepe cu notele si semnele insirate pe portativele partiturilor, se materializeaza prin sunetele care ies din diversele instrumente filtrate prin sensibilitatea interpretilor si ajunge in cele din urma prin auz, in mintea ascultatorului care o judeca si o analizeaza etichetand-o ca: “vesela” sau “trista”, “limpede” sau “tulbure”.
Pentru a surprinde aceste expresii este necesara cum am spus la inceput, atentia. Pe urma e necesara cunoasterea si experienta. Cititi ce puteti despre o piesa muzicala inainte de a o asculta. Incercati sa descoperiti intentiile compozitorului, metodele prin care acesta le-a transpus in muzica, contextul social in care a fost scrisa lucrarea – influente care se resimt intotdeauna in expresia operei muzicale.
Si inca ceva, nu va opriti niciodata la un top de 30 de partituri favorite. Daca va place o lucrare a unui anumit compozitor incercati sa ascultati si alte opere ale acestuia, pe urma ale contemporanilor sai, ale prietenilor, ale dusmanilor, ale predecesorilor imediati si ale celor ce i-au urmat. In acest fel veti capata o viziune completa asupra muzicii.
Daca o lucrare nu va place la o prima auditie, aveti rabdare si mai ascultati-o o data, apoi inca o data pana cand veti intelege intentia compozitorului. S-ar putea ca nici dupa mai multe auditii sa nu va placa dar macar veti stii DE CE.
Cu cat ascultati mai multa muzica, cu cat sunteti mai atenti la ea, cu atat va va fi mai usor sa intelegeti noile lucrari cu care va intalniti, le veti putea integra intr-un context mult mai repede, veti recunoaste forma in care a fost scrisa mult mai facil si chiar daca nu veti putea face paralele muzicologice, veti putea cu timpul sa recunoasteti un anumit compozitor, o anumita perioada sau o anumita scoala de compozitie.
...si in primul rand veti intelege ca nu aveti niciun motiv de “timiditate” in fata muzicii clasice.

Lent

2009-12-04T08:55:00.000-08:00

Una dintre caracteristicile gentleman-ului, care pentru multi trece neobservata, dar care il caracterizeaza in cel mai profund chip, este calmul.
Haideti sa vedem daca e intradevar asa! In clipa in care cineva ne pune intrebarea: Dupa ce recunosti intaia oara un gentleman, intr-un grup de oameni, suntem oarecum inclinati sa raspundem la repezeala ca dupa felul in care acesta este imbracat. Bine, nu am gresi fundamental dand acest raspuns, e adevarat, in general, un astfel de personaj este imbracat ingrijit, aparte, isi impune o anumita tinuta vestimentara. Dar ce ne facem cand acesta, fie datorita unei situatii materiale a intregii comunitati, fie datorita unei activitati la care nu se preteaza tinuta eleganta este imbracat in cel mai comun fel cu putinta. “Din atitudine!”, spunem repede. De acord, dar ce este de fapt aceasta atitudine. Disecata, aceasta reprezinta un sir de gesturi, de miscari care denota o anume eleganta. Misterul acestor miscari este acela ca, dincolo de faptul ca sunt mai mult sau mai putin armonioase, mai mult ori mai putin indemanatice, sunt teribil de lente.
Lentoarea asta, vine dintr-o atitudine generala in fata vietii si provocarilor ei. Asa cum spuneam si in postul anterior, viata se savureaza fara graba, fara patima si fara a acorda importanta covarsitoare niciunui fapt. Existenta unui miez fundamental, adanc inradacinat in constiinta gentlemanului, care contine adevarul evocat mai sus nu “devine dupa facultati” si nu se poate capata repede. Daca este transmis prin sange, atunci trebuie asteptat sa creasca, daca este inoculat prin educatie la varste fragede, la fel, in alt caz, numai viata, contemplatia, cititul, credinta in “cele ce nu se vad si nu in cele ce se vad” poate duce incet, la coagularea acestui organ interior al “relativului”.
Ieri spuneam ca pipa e un excelent instrument didactic destinat acestui scop.
OK, vor spune multi, inseamna ca orice om lent e un gentleman? Partea hazoasa a povestii este ca, desi e posibil sa nu fie asa, de cele mai multe ori reuseste cu succes sa para. Un om rabdator, cu lentoare in miscari si vorba poate usor trece drept un gentleman, mai ales atunci cand este asezat langa unul care gesticuleaza furibund, vorbeste repede si tare, se arunca patimas asupra oricarui subiect si fumeaza tigara dupa tigara.
Daca este sa traducem mot-a-mot cuvantul “gentleman” atunci, putem fara sa exageram teribil sa spunem ca, majoritatea domnilor in varsta, pot fi incadrati in aceasta categorie. Acum sa ne imaginam, dincolo de tipologia omului batran, lent, atent, molcom la vorba, un batran care alearga isteric, atat cat mai poate, dintr-un colt in altul al gradinii ori casei, fluturand din maini si turuind cu voce pitigaiata catre tot si catre toate, tragandu-si din cand in cand nadragii care o iau la vale din pricina agitatiei. In mod sigur nu va fi asociat imaginii unui gentleman.
Mai mult, va intreb, ati vazut vreodata un rege alergand, sau vre-un membru al casei regale agitandu-se asemeni unui terchea-berchea?
Asadar, concluzionand, lentoarea este una dintre caracteristicile gentlemanului si inca una importanta. Extrapoland, acelasi lucru il putem spune si in cazul unei lady.
Ce altceva va mai pot zice? In cazul in care viata va agita peste masura, puteti incerca sa va regasiti aceasta stare. In primul rand, trebuie sa inteegeti odata pentru todeauna ca nimic nu e important si nimic nu e urgent. Zen-ul spune: Daca o problema are o solutie nu te mai framanta, daca o problema nu are o solutie nu te mai framanta. Ortodoxia spune ca toate lucrurile de pe lume asta sunt trecatoare, ilustrarea cea mai frumoasa este placa pusa deasupra usii chiliei unui calugar, care o privea de cate ori intra ori iesea si pe care acesta scrisese:”Serafime, trece si asta!”.
Va puteti apuca de fumat pipa sau puteti practica un exercitiu simplu. In fiecare duminica incercati sa traiti intreaga zi fara sa va grabiti; vorbiti cat de lent puteti, pana la ridicol, faceti fiecare gest cu incetinitorul, nu permiteti niciunui lucru sa va scoata din acest ritm, i-am sugerat acest exercitiu sotiei mele care este psiholog si a gasit ca este o idee excelenta. Daca niciununul dintre sfaturile mele nu va ajuta atunci va sugerez sa faceti ce imi spunea tatal meu cand eram in vrie: Mergeti la Domn’ Bosneaga si stati o zi intreaga cu el. Este incredibil cate lucruri face intr-o zi cu o viteza care l-ar scotae din toate rabdarile si pe un melc.

"Leapsa" pentru degustatorii de tutunuri

2009-12-02T23:52:00.000-08:00

Desi nu sunt o persoana atat de trendy, tind sa preiau ideile folositoare atunci cand consider eu ca sunt utile. In timp ce scriam articolul anterior mi-a venit ideea unei asa numite “lepse pe blog” calibrata strict pe comunitatea cunoscatorilor de tutunuri. Sa incercam:
Daca ar fi un tutun de pipa, tigara de foi, sau tigara obisnuita care anume mix sau marca ar fi urmatorii?
1. Traian Basescu
2. Mircea Geoana
3. Crin Antonescu
4. Gigi Becali
5. Corneliu Vadim Tudor
6. Ion Iliescu
7. Emil Constantinescu
8. Petre Roman
9. Victor Ciorbea
10. Adrian Nastase
11. Calin Popescu Tariceanu
12. Emil Boc
13. Eu
Autor: Costin Barbutz, www.mic-burghez.blogspot.com
Iata si raspunsurile mele:
1. Traian Basescu
Tilbury Cherry Cream – room note ametitor, gust aromat la inceput dar amar la final, fara caracter
2. Mircea Geoana
Clan Aromatic – room note suportabil spre placut, mix cu note surprinzatoare, pe alocuri nobile, totusi un tutun pentru incepatori
3. Crin Antonescu
Romeo y Julieta – marca ajunsa celebra din diverse motive, aroma nedefinita dar plina de caracter, in general are nevoie de multi ani de maturare pentru a-si atinge potentialul
4. Gigi Becali
Carpati cu filtru – marca profund autohtona, tigara ciobanului, aroma sincera de tutun, cinstita, filtrata pentru a-i da un pic de clasa
5. Corneliu Vadim Tudor
Trabucuri romanesti (aparusera candva, imediat dupa revolutie) – foarte nationale, compozitie neindoielnica de frunza de tutun netratata, nu are nicio legatura cu lumea din care face parte
6. Ion Iliescu
Cohiba – toata lumea o fumeaza, reprezinta un brand, buna si de baza fara nimic deosebit, clasica dar usor depasita
7. Emil Constantinescu
Antico Toscano – o tigara cu caracter, destinata cunoscatorilor, veche si complexa, specifica unei anumite categorii, nu da bine sa o fumezi cu lume de fata
8. Petre Roman
Sunday Fantasy – si tutun de pipa si ..o tigara, ca tutun de pipa are un room note excelent, aroma placuta la fumat, ceva il face sa nu fie un mare tutun; ca si tigara iti ia ochii si nasul dar nu e pentru fumatul zilnic
9. Victor Ciorbea
Camel – o selectie buna de tutun, destinata aproape exclusiv fumatorilor de tigarete, poate sa mearga uneori, fumati-o voi!
10. Adrian Nastase
Pe cuvant ca nu-mi vine nicio idee, omul asta imi aluneca printre degete (fumuri)
11. Calin Popescu Tariceanu
Mac Baren original Choice – un tutun cu o imagine buna, are lipsuri, poate fi fumat in fiecare zi, isi face treaba
12. Emil Boc
Shag Drum fumat in pipa – lumea spune ca e cel mai popular tutun pentru tigari rulate, are o aroma clasica si destul de light, pus in pipa, este total nelalocul lui, da un fum iute, incinge pipa si poate duce chiar la deteriorarea ei
13. Eu
Golden Virgina Shag amestecat cu Clan Aromatic pentru pipa, fumat in tuburi de tigarete – are caracter, o modalitate mai aparte de a fi fumat, room note bun, pe termen lung poate dauna sanatatii datorita inhalari in plamani a tutunului de pipa