Sa fie ceva vreme de atunci, daca stau bine sa ma gandesc câtă, intru in panica, asa incat..ceva, prin anul II de facultate parca, cand bateam Bucurestiul de dimineata pana seara cu inegalabilul meu prieten Chetran. Traiam cu vaga impresie ca trebuia sa fim in alta parte, acum imi dau seama, trebuie sa fi fost vorba de cursurile de la facultate. Cel putin o data pe saptamana mergeam la sala Dalles si ne uitam mirati prin albumele care apareau si tot apareau de pe teava erecta a democratiei din ’96. Evident nu ne permiteam sa cumparam dar bucuria rasfoirii lor nu era cu nimic mai mica.
Intr-una dintre escapadele astea, am descoperit eu un album de postere care mi-a mancat nervii multi ani de atunci. In ce sens? Ei bine, imi propusesem sa mi-l cumpar luna urmatoare, timp in care, asa cum va asteptati, a disparut lasand in urma nu numai o figura trista de student dar si o enigma pe care nu am descâlcit-o decat acum doua saptamani. Nu va inchipuiti ca de atunci numai asta am facut! Totusi, din timp in timp cand trebuia sa agăţ pe un perete altceva decat o icoana sau o pereche de nadragi, ma intorceam precum Mitica Popescu in sceneta cu
Acum, îi rog sa ma scuze pe cei pregatiti in artele plastice pentru ignoranta mea de mic-burghez rentier iar pe cei ce nu cunosc stimatul zugrav cu studii ii invit sa se bucure alături de mine de faptul ca nu mi-am pierdut toata memoria la tabinet.
Stimate doamne si domni: Edward Hopper.
http://en.wikipedia.org/wiki/Edward_Hopper
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu