Ca mic-burghez ce ma aflu, incerc un sentiment de inceput de lume in vara asta
Prin urmare, vremea vacantei oficiale in care te simti obligat sa “petreci concediul”, a ramas undeva intr-un folder cu cateva poze, lasand loc gastii vesele de week-end-uri, eventual usor prelungite, fugite pe sub codrii cu machiaj de roscata cu ochi caprui.
Promisiunea asta, tainic asezata in suflet, se suprapune vremii de abundenta targuiala prin piata, mirosului de otet cu boabe de piper si foi de dafin care se strecoara din bucatarie, gogosarilor ramasi pe peronul frigiderului fiindca n-au mai avut loc in lungul tren al muraturilor si zacustilor.
Si peste toate, la plimbarea de seara, parfumul de normalitate si permanenta al vinetelor si ardeilor copti pe care ultimele feminas, vestale templului gospodariei bine asezate, il risipesc glorios peste oras.
Te bucuri ca si mine tinere targovet, pe furis, neindraznind sa spui cat inseamna pentru tine parfumul asta, fiintei care atarna, machiata si cu cercel in sfarcul stang, de bratul tau.
Cat inca sunt teleleu, cat inca sunt hahalera, pot marturisii credinta mea si saruta cu evlavie mana ce inca stie sa framante un cozonac cumsecade.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu