Dintre muscatele rosii de pe pridvorul inalt, tipic muscelean, ma priveau zgaiti doi ochi caprii. Posesoarea inconstientelor minuni, cu par negru si ciufulit, facea eforturi vizibile sa stea pe varfuri, curioasa de cauza latraturilor din curte, si mai curioasa de aparitia mea necunoscuta gospodariei. Usor blocat in fata alaiului sonor si vizual, ma gandeam daca e nevoie sa strig sau e suficienta harmalaia soneriei cu coada care ranjea la mine din gaura custii.
- Acuma, acuma, numai un moment! Taci Goanga, ca mi-ai mancat zilele!
Goanga asadar. Potrivit nume.
- Nu va grabiti, stati linistita!
- Taci naibii odata, Goanga! Acuma vin!
In capatul pridvorului, imbujorata si grabita, versiunea la scara 1/1 a vietatii dintre muscate imi arunca un zambet ca o dimineata de aprilie. O vazui cum zboara pe treptele pridvorului si iesind in curtea plina de flori, se grabeste spre mine inca in conflict cu o suvita de par. Fandare laterala, aide-mémoire al faptului ca timpul nu a surghiunit copilul din suflet si trup si Goanga se piteste in fundul custii.
Imi intinde mana tinereste, ii sarut mana elegant moment in care nu mai stie ce sa faca cu ea, dubitand intre a o duce in casa mare pe bufet sau a se uita la ea ca la Sfanta Evanghelie. Intr-un final, ii gaseste din nou refugiul in suvitele intunecate, oferindu-mi privelistea ametitoare a bratului gol si rastignit de juna bruna.
Cred ca avea in jur de 30 de ani. Mai avea si o sora. Credeam ca si un copil despre care mie nu-mi spusese nimeni nimic. Am aflat repede si fara sa cer explicatii, in bunul spirit negustoresc local, ca asta nu avea, era al surorii pe care o cunoscusem in Campulung si care il lasa la ea fiindca si sotul ei, al surorii, adica cumnatul ei… Urmaream usor ingrijorat buzele si ma gandeam daca mai pot avea rabdare cu o femeie care vorbeste atat de mult. Framantam intre degete palaria luata cu o zi in urma, special pentru aceasta ocazie de la Stanculescu (Mageanu e doar un speculant) si comparam cascada de energie din fata mea cu figura aspra si tacuta a fostei neveste. Brusc, sufletul se inviora si cuprinse cu privirea si auzul tot tumultul colorat si galagios al filarmonicii din fata mea.
- O cafea?
- Daca nu deranjez.
- Doamne sfinte, cum sa deranjati, doar va asteptam, uite am pus colea la umbra pe masuta de musafiri. Am pregatit si o dulceata.
- Nu trebuia sa va deranjati!
- Dar nu e deranj, haideti, haideti, stati aici, aici ca e mai bine, vedeti si gradina.
- Frumoasa gospodarie! ma trezii si eu intr-un tarziu.
- Daaa, sa vedeti si in spate. O am de la mama saraca, ca sora-mea a ramas in casa batraneasca. Si cu tot cu alea 6 pogoane din Mlaci. Haideti, stati un pic aicea sa aduc cafeaua.
Ma uitam peste gradina, unde incepea padurea si mi-o imaginam iarna, plina de zapada. Frumos loc. Si pana in buza ei erau prune cam de 10 vedre de tuica plus merii si cele doua vaci care pasteau linistite la umbra.
- Cu zahar?
- Pardon?
- Cafeluta, cu zahar?
- Da, imi place foarte dulce.
- Si mie, surase imbujorata gazda, dar nu face bine.
- E un punct de vedere.
- Ei, stiti cum e lumea.
Tacea usor stanjenita in fata cestii de cafea de care nu se atinsese si ma cerceta pe furis asteptand sa vorbesc.
- Dumneavoastra nu serviti, o intrebai?
- Aaa, nu prea obisnuiesc, cafea, ma agita si vedeti ca si asa…si rasul ei imi invada sangele.
- Foarte bine, si atunci la ce v-as putea invita in oras, imi facui eu curaj, constient ca asta era scopul pentru care venisem pana la urma.
- Stiu eu? Imi raspunse mai mult cocheta decat sfioasa.
- La cinema? Sau poate la varieteu, vine Tanase sambata asta la gradina de vara.
- Stiu eu…?
- Atunci la varieteu ramane.
- Vai de mine, si cu ce sa ma imbrac, m-ati luat asa pe nepregatite.
- E vara, toata lumea poarta légère.
- Lejer, lejer da…
- Stimata doamna..
- Domnisoara.
- Pardon. Mi-ati face mare onoare si deosebita placere sa fiti compania mea..si ma ridicai in picioare necalculand corect dimensiunea segmentului dintre capul meu si creanga nucului ce-mi tinea umbra.
- Bai, bai Costine, ti-e bine, ma?
- Va lovirati rau la cap, domnu’. Raposatu a pus grinda asta la poarta ca il apucase la batranete sa-si faca poarta ca in Maramures, ca ce muscelenii e mai prosti…?
M-am apucat buimac sa scriu, masa disparuse, cafeaua cu dulceata la fel, in loc de pantaloni cumsecade atarnau pe mine o pereche de blugi iar palaria…ce sa mai spun. Doar Mageanu a ramas. Si tot speculant.
De vanzare casa, situata in Bughea de Jos – Hulubesti – 2km de Campulung Muscel
Casa are 4 camere, bucatarie, prispa. Este construita din caramida si acoperita cu tigla.
Terenul are 1200 mp cu un front stradal de 24 de m. Gospodaria mai cuprinde un corp de casa cu 2 camere si prispa. Beci curat, uscat, anexe. Utilitati: curent, cablu, apa. Acces auto fara probleme.
Pret 19.900 Euro, usor negociabil.
P.S. Lamurire titlu: vazui pe feisbuk poze frumoase cu Aida si tatal ei, care e un mare admirator de Eliade. Pastrand proportiile si eu. Dor fiindu-mi de ..Eliade si amintindu-mi de nuvelele care mi-au imbatat adolescenta am adus un mic omagiu. (In felul meu de mic-burghez materialist)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu