Continuam mica serie a lucrurilor fara de care un gentleman nu este de conceput adaugand din condei un accesoriu, in mod normal specific acestei perioade si anume umbrela.
Of, Doamne, ce se poate spune despre o umbrela? Daca a scrie despre o umbrela nu se cheama sa bati campii, atunci… Daca cineva v-ar pune sa scrieti despre O UMBRELA ce ati face? Stiu cateva persoane care mi-ar spune pe un ton extrem de matur si in acelasi timp extrem de ironic, ca am prea mult timp liber daca sunt dispus sa abordez un asemenea subiect.
Ce dovada suprema ca intr-adevar sunt un belfer levantin, daca nu abordarea acestui subiect. Cum pot demonstra mai convingator ca sunt in afara oricarei preocupari serioase daca nu asa.
Iubitilor: U m b r e l a.
Cu voia dumneavoastra nu am sa intru in istoria amanuntita a acestui accesoriu. Am sa va spun doar ca apare in multe basoreliefuri din Persia si Egiptul antic, o reintalnim in Grecia si Roma antica dar si in China. Destinata la inceput doar monarhului, devine in timp un apanaj al clasei conducatoare sau insemn de mare rang bisericesc cu o simbolistica bogata in cadrul cultului catolic dar si al celui orodox rasaritean intr-o serie de ritualuri. (vezi “umbraculum”, vezi “Tabot”).
Uzul ei se generalizeaza in Europa de vest, venind din
Admirabila civilizatie vest europeana o transforma intr-un accesoriu de lux, ridicand-o din uzual in decorativ dupa ce, infruntand ridicolul, Jonas Hanway o poarta timp de aproape 30 de ani intre 1745 si 1770. Bineinteles, problema artistica se rezolva in 1920 cand un german Hans Haupt inventeaza umbrela telescopica de buzunar.
De mentionat pentru cultura generala, umbrela a carei denumire vine de la latinescul “umbra”, alintat in sensul de “mica umbra”, a fost initial un accesoriu specific feminin, avand rolul de protectie solara. Tot demn de mentionat, ajunsa in mana barbatilor dobandeste in timp si rolul de arma, vezi incidentul Georgi Markov din 1978 sau celebra umbrela antiglont, “Para Pactum” protejata cu kevlar a curajosului presedinte Sarkozy.
Asadar, intr-un fel sau altul, pana la revolutia egalitarista (la care sincer nu am fost de fata), umbrela a fost un apanaj daca nu al clasei conducatoare, macar al celei preocupate de frumos in detrimentul utilului.
Facuta pentru a proteja gentleman-ul de pe strazile Londrei sau din orice alta parte nobila a lumii, umbrela trebuie sa aiba, in cazul domnilor o serie de caracteristici rigide.
Mai intai este vorba despre culoare: domnilor, neagra! Nu va jucati cu gri-uri cu bleu-marin-uri cu transparente sau chiar modele sobre. Unele lucruri, contra valului modei trebuie sa ramana clar negre si absolut nedecorate. Credeti-ma pe cuvant nu puteti sa va pretindeti gentleman si sa umblati pe bulevard prin ploaie, ca o floricica cu o umbreluta sexy colorata.
In al doilea rand: fara umbrele telescopice! Va cred cand imi spuneti ca sunt mai comode si incap in sacosa.(Dumnezeule, sacosa v-ar mai lipsi!) dar daca apareti pe strada mea in trench coat si cu “pastonelul” de politist in mana, arunc cu un ghiveci dupa dumneavoastra. Trebuie sa existe totusi o diferenta, si in acest caz, intre un gentleman si un contabil la fabrica de sucuri.
Nu in ultimul rand, sau ma rog, chiar in ultimul rand (am si eu dreptul sa ma duc sa mananc ceva), va rog, un pic de grija la maner. Nu spun fildes, nu spun os dar macar lemn. Plasticul a fost inventat pentru clasa muncitoare si tin sa va mai informez inca o data la final: clasa muncitoare nu ajunge in Paradis!
Am onoarea!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu