PERSONAJE
EL: Domn matur şi serios, trecut de 40 de ani
EA: Doamnă matură şi responsabilă, trecută de 40 de ani
Irina : Tânără, frumoasă, vorbăreaţă, până în 30 de ani
Ionuţ : Tânăr, elegant, pasionat de calculatoare, până în 30 de ani
DECOR
Cameră de familie în ajunul Crăciunului. Brad, masă de sărbătoare. Două uşi, una spre bucătărie, cealaltă spre hol.
EL
(citind un pliant de oferte la market):
- Hm. Numai porcării!
EA
(aranjând masa):
- Căutai ceva?
EL
(lăsând oferta din mână) :
- Nu.. mă gândisem înainte de sărbători să iau un aparat de pozat mai performant lu’ asta mică şi… numai prostii. Mă aşteptam să facă reduceri mai serioase de Crăciun..
EA
(continuând să aşeze masa):
- Şi-a exprimat ea dorinţa sau..aşa.. surpriză?
EL:
- -Surpriză, surpriză. Are unul vechi dar de când cu pixelii, trixelii aştia, (facând un gest caraghios) trebuie nou, performant. Pe vremea noastră erau doar un singur tip, conta cât de bun eşti la fixarea diafragmei, vitezei de expunere,..la developat.
EA:
- Ei hai că exagerezi! Şi atunci erau mai multe tipuri, mai multe calităţi.
EL:
- Da, dar tot trebuia să fixezi, diafragma, alea..acum orice prost face poze. E mare fotograf, ce să-ţi spun. Atunci, fotograf..era o chestie!
EA
(oprindu-se amuzata)
– Nu înţeleg de ce te revolţi aşa. Astea sunt timpurile. Eu nu i-am luat lui Ionuţ laptop? Şi încă nu orice laptop, nu ştiu ce hard, placă..îmi tot explică ce minune e aparatul ăla.
EL
(un pic revoltat):
- Păi calculatorul vechi ce avea? Abia era cumpărat şi ăla..de ziua lui parcă.
EA:
- Ei, da..dar(zâmbind uşor ironic) laptop-ul e laptop, calculatorul, calculator.
EL:
- Adică?
EA:
- ..păi, da, calculatorul e fix, pe când laptop-ul îl poate lua cu el oriunde. În oras, în vacanţă.
EL:
- Ia uite, ce să-ţi spun..”în oraş, în vacanţă”..Da’ ce frate, s-a născut cu el de gât? Ce trebuie să stea toată ziua cu nasul în..în..trăsnaia aia?
EA
(împăciuitoare):
- Aşa sunt timpurile..Hai, ajută-mă să aduc şi băuturile din bucătărie că se face târziu!
(el se ridică şi aduce împreună cu ea câteva sticle şi pahare cu care completează masa de sărbătoare)
EL:
- Dar acuma unde au mai dispărut?
EA:
- Cred că sunt prin cameră pe undeva. Îi arată Ionuţ nu ştiu ce program de prelucrat poze.
EL:
(dând din cap):
- Mai bine ar fi venit să te ajute cu masa. N-au nicio responsabilitate. Sunt obişnuiţi să le vină totul pe tavă.
EA:
- Ei hai, nu e chiar aşa, şi ei trăiesc timpuri destul de dificile.
EL:
- Ei da, dificile, ce-i aşa de dificil acum. Au tot ce le trebuie, se duc la un serviciu unde nu au cine ştie ce responsabilitate, în rest..nu ştiu ce să mai cumpere..să mai inventeze că au nevoie.
EA:
- De ce îl mânii pe Dumnezeu, nu sunt atât de pretenţioşi.
EL:
- Da, mă rog…Oricum ca să facă ceva, trebuie să le spui, nu au pic de inţitativă , pic de responsabilitate.
EA:
- Nu mă pronunţ în privinţa Irinei dar Ionuţ, zic eu, dă dovadă de maturitate prin felul în care a început să rezolve problemele casei.
EL:
(aprinzându-şi o ţigară):
- Adică.
EA:
(aşezându-se)
- Ştii ţeava aia din beci care tot curgea şi o reparam, ţinea un timp şi..
EL:
- Aşa.
EA:
- A venit cu nu ştiu ce meşter de la el de la serviciu şi a schimbat-o cu totul, practic a schimbat toată ţevăria de la podea până la scurgere.
EL:
- Hai, na, nu ştiam.
Irina
(intrând) :
- Despre ce vorbeaţi.
EA:
(ridicându-se):
- De-ale noastre de-ale “bătrânilor”.
Irina:
- Ei lasă, că nu sunteţi atât de bătrâni! (se duce şi-l pupă pe obraz pe El) Mai ales tu!
EL:
- Nu-i frumos să vorbeşti aşa. De câte ori să-ţi spun să nu mai faci glume din astea.
Irina
(catre Ea):
- Hai nu te supăra, ştii doar că nu o fac cu răutate!
EL:
- Puteai să vii să ajuţi la pusul mesei.
EA:
- Las-o, ea a insistat, eu i-am spus că n-am nevoie de niciun ajutor. Nu s-a mai văzut demult cu Ionuţ şi …aşa am mai stat şi noi de vorbă. Au mai stat şi ei împreună să vorbească de ale lor..
Irina
(ridicându-se de pe marginea fotoliului):
- Păi gata, am vorbit, ai nevoie de ajutor?
EA:
- Nu, draga mea, chiar nu am nevoie, uite, am terminat. Mai aştept să se termine cu friptura din cuptor ca să nu mă ridic în timpul mesei şi gata… putem să mâncăm. Ionuţ pe unde e?
Irina:
- Ei, mai întârzie şi el un pic, (în şoaptă) Mai are ceva de împachetat.
EL:
- V-am spus să încetaţi cu cadourile astea! Sper că nu aţi cheltuit banii pe ceva scump.
Irina:
- Hai, nu ne strica tot cheful!
EL:
- Mmmm!
EA:
(plecând spre bucăăarie şi zâmbind):
- Da, Irina, ai dreptate, de ce nu-i laşi în pace, e plăcerea lor.
Irina
(către el):
- Ei, ce ţi-a mai spus?
EL:
- Adică, ce să-mi spună?
Irina:
- Ce-aţi mai vorbit? Ţi-a spus ceva despre Ionuţ?
EL:
- Adică.
Irina
(uşor iritată):
- Adică, adică! Ţi-a zis sau nu ţi-a zis ceva?
EL:
- Chiar nu înţeleg despre ce vorbeşti. Mi-a spus că a schimbat nu’ş ce ţevi prin beci şi..cam atât.
Irina:
- Şi n-ai întrebat-o despre colega aia de serviciu a lui?
EL:
- Irina, ştii că nu-mi plac discuţiile astea. Nu m-am băgat niciodata şi n-am să mă bag nici acum. E major, e responsabil, face ce vrea.
Irina
(clătinând din cap):
- Totuşi.
Ionuţ
(intrând pe
- Ei …gata?
Irina
(tresărind):
- Gata ce?
Ionut:
- Masa, pregatirile..
Irina:
- Păi de unde să ştiu?
EL:
(ridicându-se din fotoliu si dând să se aşeze la masă):
- Maestrul de ceremonii e la bucătărie pentru ultimele pregatiri. E cam gata.
Ionuţ
(către El):
- Păi nu mergi până la ea să vezi dacă e gata?
EL:
(pregătit să fie iritat):
- Eu?
Irina
(împingându-l):
- Hai, hai, du-te la bucătărie un pic..
EL:
(fixându-se pe picioare mirat):
- ..păi.
Irina:
- Of, greu mai pricepi, are omul ceva de pus sub brad…eu la fel.(împingându-l), fă-ţi şi tu de lucru prin bucătăie zece minute. Hai, hai!
Ionuţ dispare şi el după cealaltă
Irina
(reapare in cameră):
- Stai!
Ionuţ:
- Ce-i?
Irina:
- Stai că le încurci!
Ionuţ:
- Ce-ncurc, dragă? Oricum sunt bileţele pe fiecare.
Irina:
- Da, dar eu am unul special si vreau să-l dau la sfârşit. Să vezi ce râs o să fie.
Ionuţ:
- Pentru cine?
Irina
(arătând spre bucătărie):
- Pentru el.
Ionuţ:
- OK, uite, astea sunt ale mele, pe ale tale pune-le tu cum vrei.
Irina alege pungile aruncând câte un ochi în fiecare.
Irina:
- Când am intrat, am surprins o discuţie între ei.
Ionuţ:
- Mmm!
Irina
(asezând cadouri sub brad):
- Era vorba despre noi cred, fiindcă s-au oprit brusc.
Ionuţ:
- Adică, ce spuneau?
Irina:
- Nu ştiu. Până la urmă, conteaza?
Ionuţ:
- -Păi tu ai deschis subiectul.
Irina:
- -Ei am deschis..Mă gândeam aşa la ei..ce drăguţi sunt când stau şi vorbesc despre noi. Oare ce crezi că spun?
Ionuţ:
- Păi ce e de spus? Vorbesc despre serviciul fiecăruia, despre micile bucurii, despre griji..
Irina:
- Ţie nu ţi se pare că au îmbătrânit tare în ultimul an?
Ionuţ:
- Nu. La cine te referi?
Irina:
- Păi nu ştiu..la amândoi cred!
Ionuţ:
- Cred că exagerezi, eu nu văd nimic schimbat.
Irina:
- Bănuiesc că asta e foarte frumos.
Ionuţ:
- Eu am terminat cu aşezatul.
Irina
(scoţând un pachet mai în faţă) :
- Da, cred că şi eu.
Ionuţ
(trântindu-se în fotoliu):
- A mai venit un Crăciun.
Irina
(reaşezând globuri prin brad):
- Da…fericit aş zice.(se uită întrebător spre Ionuţ)
Ionuţ
(surprinzându-i privirea):
- Da, fericit!
Irina:
- Auzi, tu o mai iubeşti?
Ionuţ
(imitând-o) :
- Auzi, tu îl mai iubeşti? Ce fel de întrebări sunt astea?
Irina
(hotărâtă să spargă misterul):
- Şi colega de la serviciu?
Ionuţ
(acoperindu-şi faţa cu
- Aoleu, până şi tu ai aflat?
Irina
(frenetică) :
- Aha, păi vezi, deci e ceva!
Ionuţ:
- E pe naiba, nu-i nimic, vorbeşte mai încet! E o nebună care nu mă lasă în pace. Atât. Nu i-am dat în niciun fel să înteleagă că aş fi disponibil.
Irina:
- Dar nici că eşti total indisponibil.
Ionuţ:
- Ba chiar, da. A făcut o fixaţie şi i se pare ei că mă poate face mai fericit decât mă face soţia, îmi tot aduce prăjituri, îmi face cafele şi bineînţeles că toţi colegii au impresia că e ceva între noi . E o tâmpenie, nu e nimic.
Irina:
- Şi..nu are dreptate?
Ionuţ:
- Cu ce? Hai mai, lasă-mă în pace! Cauţi un motiv să te iei de mine?
Irina:
- Hoo, că nu te mai intreb nimic!
EL:
(intră pe
- Hai, gata? Ne aşezăm şi noi la masă săptămâna asta?
Irina:
- Gata, gata!
Ionuţ:
- Păi nu desfacem întâi cadourile? Parcă aşa era tradiţia.
EA:
(intrând):
- Bineînteles, eu le-am pus deja! Dealtfel o parte dintre ele se bănuiesc deja.
Irina:
- O să ne prefacem că e surpriză.
EL:
- Ei, hai odată, le desfacem, hai, fraţilor că mi-e foame!
EA:
- Hai, gata! Să punem nişte colinde şi gata.
(Dă drumul la colinde)
Irina se aşează prima lângă brad şi începe să umble printre cadouri.
Irina:
- Ăsta …ăsta e pentru tine! (îi întinde Ei cadoul).
Ea îl desface repede în timp ce ceilalţi o urmăresc.
EA:
- Un şal! Vai ce frumos e! De la care dintre voi e?
Irina:
- De la niciunul, de la Moş Crăciun!
EA:
(râzând)
– Aha, hai să te pup Moş Crăciun. (se apleacă şi o pupă pe Irina)!
Irina
(cotrobăind mai departe) :
– Ăsta e …pentru tine!(îi intinde Lui cadoul)
El îl desface sub privirile celorlalţi.
EL:
- O lavalieră! Vai ce frumos! Pe cine trebuie să pup?
Irina
(râzând) :
- Tot pe Moş Crăciun!(se apleacă şi o pupă pe Irina)
Irina
(cotrobăind mai departe)
– Iar ăsta e, bănuiesc, pentru tine!(îi întinde cadoul lui Ionuţ, care îl desface sub ochii celorlalţi)
Ionuţ:
- Un webcam RTX400! Moş Crăciun eşti mare! ( se apleacă şi o pupă pe Irina)
Hai gata, acum treci şi tu!
Irina:
- Nu, nu, nu! Şi acum cadoul comun de la cei doi Moşi Crăciuni(arată spre sine, spre Ionuţ şi spre Ea), pentru tine…(arată spre El).
El işi desface cadoul cu o figură mirată.
EL:
- Ha! (scoate un aparat de fotografiat model foarte vechi) Măi glumeţilor!(ceilalţi râd) Să ştiţi că de fapt ăsta e un aparat cu adevărat bun.
EA:
- Să-l stăpâneşti sănătos!
EL:
- Hai să vă pup, şmecherilor! (îi pupă pe toţi). Şi acum, pentru că sunt cel mai bătrân de aici, daţi-mi voie să fac şi eu pe
Fiecare desface cadoul. Irina, un aparat de fotografiat ultimul tip, Ionuţ o cravată iar Ea un set de CD-uri.
EA:
- Edith Piaf, vai cât îmi doream discurile astea.
Ionuţ:
- CD-uri!
EA:
- CD-uri, discuri, tot aia, hai să te pup!(îl pupă pe El, pe obraz). Uite, astea sunt de la mine! (şi se apleacă sub brad de unde scoate trei cadouri pe care le oferă fiecăruia.) Tu, (se uita spre Ionuţ) iţi ştii deja cadoul!
Ionuţ desface pachetul unde găseşte un laptop. Se duce şi o pupă. La fel face şi Irina care a primit un telefon mobil ultimul tip şi El care a primit o pipă pe care o tot flutura in mâini.
Ionuţ se apleacă şi el sub pomul de Crăciun de unde ia ultimul pachet, pe care îl oferă Ei. Ea îl desface.
EA:
- Un colier de perle! Şi o camee! Vai! (vizibil emoţionată îl ia pe Ionuţ în braţe şi îl sărută) Unde să mai găsesc un soţ ca el?
EL:
(care o sărută deja pe Irina):
- Dar eu o soţie ca ea? La masa! La masa, ca mor de foame!
Irina
(luând aparatul de fotografiat):
- Staţi, staţi asa! Unu, doi, trei. (întorcându-se spre public şi făcându-i o poză cu blitz-ul aprins) La mulţi ani!!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu