Azi noapte am auzit un dangăt de clopot. Nu foarte departe. A bătut de 11 ori. Nu dormeam. M-am gândit la lume, pe urmă la Dumnezeu, pe urmă la tine. Da, da, chiar la tine, nu te mai uita asa! Traiesti aproape permanent cu impresia ca numai tu te gândesti la toti si ca ei isi văd de vietile lor. Nu-i asa, CHIAR ma gândesc la tine.
Stii ce zic? Hai sa nu ne mai gândim deloc! Oricum te gândesti prea mult si prea des la mine. Hai sa ignorăm totul! Tot ce a fost! Pe toti din viata noastra si problemele lor mici. Hai sa rămânem numai noi doi!
Crezi ca te-ai plictisi? De când nu ti-a mai spus nimeni povesti? Să fie un pic prea răcoare afară si să se fi innoptat, să fie liniste in cameră, televizorul stins, un pic de lumină.
Să stai în fotoliu, în pătură. Să miroasă frumos si cald si să taci. Să tac si eu, mult, până când timpul îsi pierde măsura si de atâta tăcere umple camera până in cel mai mic colt. În vidul creat, să încep atunci să-ti povestesc.
A fost odată un râu. Aluneca peste pietrele pădurii, peste frunzele uscate si peste nisipuri. Râul dealtfel înca există, e acolo, nu foarte departe, peste păduri. S-a lăsat şi peste el noaptea dar nevăzut de nimeni, curge. Îl gândim şi curge, ne gândeşte si-i spunem povestea.
Foarte sus, pe vârful brazilor mai înalti se mai zăreste ultima geană de lumină. Cu o smucitură grea, stiută doar de fiarele pădurii, râul îsi întoarce atunci spinarea spre întuneric si îsi reia coborârea în transparente mai întunecate. Sub Stânca hornului dispare în adâncimea pământului. De-aici de-abia începe povestea.
Iar tac, lung, aşteptând rugăciunea poveştii să se săvârsească căci cum altfel să cobori în adâncurile pământului, de nimeni ştiute, de nimeni cu ochi văzute? Despre ce huiet şi horbot se petrece acolo, numai eu iţi pot spune căci pe oricine ai întreba nu va ştii să-ţi zică sau te va minţii. Taina de sub Stânca Hornului numai eu din gândul râului ce mă gândeşte o stiu.
Si-acolo, pe fotoliu, sub parfumuri grele, ţi-aş spune-o daca s-ar împlinii rugăciunea Gânditului.
Azi noapte am auzit un dangăt de clopot. Nu foarte departe. A bătut de 11 ori. Nu dormeam. M-am gandit la lume, pe urmă la Dumnezeu, pe urmă la tine. Da, da, chiar la tine..
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu